Sinaxar 9 Iunie

În aceasta luna, în ziua a noua, pomenirea celui dintre sfinti Parintelui nostru Chiril, patriarh al Alexandriei.

Sfântul Chiril a fost pe vremea împaratului Teodosie cel mic, nepot de sora fiind lui Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, si urmas în scaun.

Fost-a înca si aparator al celui de-al treilea si a surpat pe rau credinciosul Nestorie, care învata multe hule împotriva stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu. Deci stralucind întru multe bune ispravi, s-a mutat catre Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor cinci fecioare canonice: Tecla, Mariamni, Marta, Maria si Enata.

În zilele lui Savorie împaratul persilor, aproape de satul Aza, era un oarecare preot, Pavel cu numele, plin de bogatie, având întru a sa sinodie cinci canonice, fecioare. Deci acestea se aflau împodobite si stralucite cu lumina virtutilor, liturghisind Pavel si cântând împreuna slujba cu ele, care se aflau ziua si noaptea lucrând poruncile lui Dumnezeu. Iar urâtorul de bine diavolul, nesuferind sporirea lor cea dupa Dumnezeu, vazând-o cum creste pe toata ziua si se întinde spre cele mai bune, a pregatit pe un oarecine sa vesteasca la Tars pe întâiul vrajitor împaratesc ca se afla un oarecare preot crestin plin de bogatie, si ca de voieste sa câstige bogatia lui, sa-l aduca înaintea sa, împreuna cu fecioarele pe care le are întovarasite. Caci acestea nelepadându-se de credinta lor, el va dobândi toata avutia lor, dându-le pe ele spre taiere. Atunci îndata a fost adus preotul împreuna cu fecioarele, si cu toata averea sa. Si intrând satana în inima preotului, a zis catre arhimagul: “Pentru ce ai luat banii mei, nefacându-ti eu nici un rau?” Si acela raspunzând i-a zis: “Pentru ca esti crestin, si nu pazesti poruncile împaratesti”. Si Pavel i-a zis: “Si ce-mi poruncesti ca sa fac?” Iar acela i-a raspuns: “De te vei închina soarelui si vei mânca sânge de jertfe, i-ati ale tale si du-te la casa ta”. Atunci ticalosul cautând împrejur si vazându-si averea jos zacând, a zis: “Fac toate câte îmi vei zice”. Si închinându-se soarelui, a mâncat si din sângele jertfelor cel închegat si a baut din el. Iar întâiul vrajitor împaratesc, a zis catre Pavel: “Îndupleca si pe fecioarele cele împreuna cu tine ca sa faca, ceea ce tu ai facut, si sa se însoteasca cu barbati, si atunci luati-va bogatia si mergeti unde voiti”. Deci Pavel apropiindu-se de fecioare le-a zis: “Întâiul vrajitor ne-a luat banii nostri, si ne îndeamna sa facem voia împaratului si asa ne va da înapoi toate ale noastre. Si iata eu am mâncat si am baut din sângele jertfelor, si m-am închinat soarelui si focului. Deci prin mine va îndeamna si pe voi ca sa faceti aceasta, si mai apoi sa luati ale voastre si sa va duceti”. Iar fecioarele ca într-o unire mai întâi scuipând în fata lui i-au zis: “De ce ai cutezat tu a face aceasta si a ne îndemna înca si pe noi? Iata ca un al doilea Iuda te-ai aratat. Acela pentru bani a dat la moarte pe Învatatorul si Stapânul nostru, si câstigând banii s-a spânzurat dupa ce L-a vândut pe El. Iata si tu, ticalosule, ca un al doilea Iuda, pentru bani ti-ai pierdut sufletul tau, si nici ai venit întru cugetare despre bogatul acela, ce avea multi bani si zicea: Suflete ai multe bunatati, manânca, bea, veseleste-te. Pentru aceasta a auzit: Nebunule, întru aceasta noapte vor cere sufletul tau de la tine, iar cele ce ai gatit, ale cui vor fi? Deci îti zicem tie, stând înaintea lui Dumnezeu, ca amândoua întâmplarile, si a bogatului si a Iudei, se vor împlini de tine”. Si iarasi l-a scuipat pe el în fata, ca pe un lepadat. Atunci, din porunca întâiului vrajitor, fara de crutare au fost batute multe ceasuri fecioarele, care suferind toiegele ziceau:

“Noi ne închinam Domnului nostru Iisus Hristos, iar poruncilor împaratesti nu ne plecam, iar tu fa ce voiesti”. Iar întâiul vrajitor, uneltind în toate chipurile ca sa câstige banii lui Pavel, a hotarât ca prin mâna lui Pavel sa taie cu sabia capetele cinstitelor fecioare, socotind ca Pavel nu se va pleca a face aceasta, si astfel va câstiga toti banii, dând mortii si pe Pavel împreuna cu sfintele fecioare. Iar ticalosul Pavel, auzind aceasta si iarasi cautând împrejur si vazându-si banii, a zis: “Fac toate câte îmi vei porunci”. Si luând sabia a stat aproape de fecioare, iar sfintele vazându-l s-au spaimântat, si cu glas au zis catre el: “Ticalosule! pastor fiind, ai iesit împotriva turmei tale, ca un lup salbatic ca sa ne omori pe noi? Acesta este sfântul trup si sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care îl primim din necuratele tale mâini? Sa stii ca sabia din mâna ta este pentru noi viata vesnica, si noi cu adevarat ne ducem la Domnul nostru Iisus Hristos, iar tu, precum mai înainte ti-am zis, degraba îti vei pierde sufletul împreuna cu bogatia, prin spânzurare si te vei duce spre tovarasul tau Iuda”. Acestea si altele i-au vorbit, si facând mai întâi rugaciune, li s-au taiat capetele de catre Pavel. Atunci a zis întâiul vrajitor catre Pavel: “Sa stii Pavele ca la nici unul din oameni nu am vazut atâta iscusinta si istetime ca la tine. Pentru aceasta fara de stirea împaratului nu te pot face slobod, caci vestindu-i-se lui prin mine pentru tine, întru mare cinste te va pune; deci acum veseleste-te împreuna cu noi, si dimineata vom face cunoscut cele pentru tine”. Iar ticalosul acela a raspuns: “Fie precum ai poruncit”. Si în noaptea aceea trimitând întâiul vrajitor pe slugile sale, le-a poruncit ca sa lege grumazul lui Pavel cu o funie si sa-l spânzure, si asa cu silnicie si-a lepadat sufletul sau. Iar dimineata întâiul vrajitor, dupa ce l-a aflat spânzurat, spunea ca el singur s-ar fi spânzurat, si a poruncit ca sa-l pogoare si sa-l arunce spre mâncare câinilor. Si asa au luat sfârsit cele mai înainte zise de sfintele femei, îndoita moarte preaticalosul Pavel suferind.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Alexandru, episcopul Brusei, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Anania, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Chir, care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor trei Fecioare Mucenite din Hio, care de sabie s-au savârsit.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.