Sinaxar 11 Iunie

În aceasta luna, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfintilor Apostoli Bartolomeu si Barnaba.

Dintre acestia Sfântul Bartolomeu a fost unul din cei doisprezece ucenici, si a propovaduit Evanghelia la indieni, scriindu-le Evanghelia lui Matei. A fost rastignit de cei necredinciosi în Alvanupoli, si a primit sfârsitul cu cinste. Si fiind bagat într-o racla de plumb a fost aruncat în mare; iar din voia lui Dumnezeu fiind adusa racla pâna în Sicilia, la ostrovul Liparia, si aratându-se, a fost îngropat acolo, multe minuni izvorând din sfântul si cinstitul sau mormânt, si dând la toti care merg cu credinta grabnica tamaduire, si întoarcere cu bucurie si cu veselie la casele lor.

Iar Sfântul Barnaba, care este numit si Iosi în Faptele Apostolilor, fiind unul din cei 70, a calatorit împreuna cu Pavel, fiind hirotonit. Si se tâlcuieste numele acesta: fiul mângâierii. Si era din neamul lui Levi, nascut si crescut în ostrovul Ciprului. Acesta întâi a propovaduit Evanghelia lui Hristos în Ierusalim si în Roma si în Alexandria. Si mergând la Cipru, a fost ucis cu pietre si bagat în foc de elini si de iudei; pe care luându-l Marcu Apostolul si Evanghelistul, l-a pus într-o pestera. Si mergând la Efes catre Pavel, i-a vestit moartea lui Varnava; si l-a plâns pe el Pavel mult. De Varnava se spune ca a fost îngropat cu Evanghelia lui Matei, cea scrisa de dânsul, care pe urma a fost aflata împreuna cu trupul apostolului. De aceea si facura obicei credinciosii, sa nu fie acest ostrov supus la nici unul din episcopi, ci sa fie chivernisit de un episcop al sau. Si se savârseste soborul acestor sfinti apostoli, în cinstita biserica a Sfântului Apostol Petru, ce se afla aproape de preasfânta si marea biserica.

Tot în aceasta zi, pomenirea soborului Arhanghelului Gavriil din Adin.

Soborul si praznicul Arhanghelului Gavriil a început a se face în Sfântul Munte al Atosului, la o chilie a Mânastirii Pantocrator, ce se numeste “Axion estin”, la locul cel numit Adin. Si a început a se face din cauza minunii pe care o vom povesti acum: La Schitul Protatos ce se afla lânga Careia, aproape de locul Mânastirii Pantocrator, este o vale mare, care are multe chilii. Deci la una din chiliile acelea, ce era cinstita în numele Adormirii de Dumnezeu Nascatoarei, locuia un ieromonah batrân si îmbunatatit, împreuna cu un ascultator al sau. Si fiindca era obicei a se face priveghere în fiecare duminica la acest schit Protatos, între-una din sâmbete, seara, vrând sa mearga batrânul la priveghere, a zis ucenicului sau: “Fiule, eu ma duc ca sa ascult privegherea dupa obicei, iar tu ramâi la chilie si precum vei putea citeste-ti rânduiala ta”; si asa s-a dus. Dupa ce a trecut seara, iata ca bate cineva în usa chiliei; iar fratele a alergat si a deschis, si a vazut ca era un monah strain, necunoscut lui, care intrând a ramas în chilie în noaptea aceea. La vremea Utreniei sculându-se, au cântat amândoi rânduiala Utreniei. Si când au ajuns la “Ceea ce esti mai cinstita…” monahul cel de loc cânta numai: “Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii…” si celelalte pâna la sfârsit, adica obisnuita si vechea cântare a Sfântului Cosma, facatorul de cântari. Iar monahul cel strain facea alt început al cântarii, cântând asa: “Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Domnului nostru”. Apoi a împreunat si: “Ceea ce esti mai cinstita…”, pâna în sfârsit. Auzind aceasta monahul cel de loc, s-a minunat si a zis catre cel ce se parea strain: Noi cântam numai “Ceea ce esti mai cinstita”, iar: “Cuvine-se cu adevarat…” niciodata n-am auzit, nici noi, nici cei mai dinainte de noi. Deci, te rog fa dragoste si scrie-mi si mie cântarea aceasta, pentru ca sa o cânt si eu Nascatoarei de Dumnezeu”; iar acela raspunzând, a zis: “Adu-mi cerneala si hârtie ca sa scriu”.

Si cel de loc a zis: “Nu am nici cerneala, nici hârtie”. Iar monahul cel ce se parea strain, i-a zis: “Adu-mi o lespede”; deci monahul alergând, a aflat lespedea si i-a adus-o. Si luând-o strainul, a scris pe ea cu degetul sau zisa cântare, adica: “Cuvine-se cu adevarat…”, si, o minune! atât de adânc s-au sapat literele pe lespedea aceea vârtoasa, ca si cum s-ar fi scris în ceara moale. Apoi a zis fratelui:

“De acum înainte, asa sa cântati si voi ortodocsii”; si acestea zicând s-a facut nevazut. Caci era sfântul înger, trimis de la Dumnezeu, ca sa descopere cântarea aceasta îngereasca si care este preacuviincioasa Maicii lui Dumnezeu. Si mai vârtos a fost Arhanghelul Gavriil, precum se arata aceasta din titlul ce este deasupra; întru aceasta zi adica: “Soborul Arhanghelului Gavriil în Adin”. Caci parintii de atunci faceau sobor, praznic si liturghie în fiecare an la chilia Adin întru pomenirea minunii, cinstind si marind pe Arhanghelul Gavriil, care precum din început pâna în sfârsit a stat dumnezeiesc cântaret al Nascatoarei de Dumnezeu si hranitor, slujitor si vesel binevestitor al ei. Asa a servit si spre a descoperi cântarea aceasta a Maicii lui Dumnezeu, caci numai lui i se cuvine aceasta slujba.

Dupa ce a venit batrânul de la priveghere, si a intrat în chilie, a început ascultatorul lui a cânta: “Cuvine-se cu adevarat…”, dupa cum îngerul îi poruncise, si a aratat batrânului sau si lespedea cu îngereasca scrisoare sapata. Iar el, acestea auzind si vazând, a ramas uimit de aceasta minune. Deci luând amândoi lespedea aceea scrisa de înger, au mers la Protatos si au aratat-o la cel mai întâi al Sfântului Munte, si la ceilalti batrâni ai obstescului Sinod, povestindu-le toate cele ce se facusera. Iar ei au slavit cu un glas pe Dumnezeu si au multumit Doamnei noastre de Dumnezeu Nascatoarei, pentru aceasta preamarita minune. Si îndata au trimis lespedea în Constantinopol, la patriarhul si la împaratul, însemnându-le prin scrisori toata cuprinderea acestei minuni ce s-a facut. De atunci cântarea aceasta îngereasca s-a dat în toata lumea ca sa se cânte Maicii lui Dumnezeu, de catre toti ortodocsii. Iar sfânta icoana a Nascatoarei de Dumnezeu ce se afla în biserica chiliei aceleia, în care s-a facut aceasta minune, a fost adusa de catre parintii Sfântului Munte în biserica Protatos, si acolo se afla pâna astazi, asezata în sfântul altar deasupra sfintitului scaun cel de sus. Pentru ca înaintea icoanei acesteia s-a cântat întâi de catre Arhanghelul Gavriil cântarea aceasta. Iar chilia aceea, a început a se numi: “Axion estin”, adica “Cuvine-se cu adevarat…”, si valea aceea, în care se afla chilia, se numeste de catre toti pâna astazi, Adin, care însemneaza “a cânta” sau “cântare”. Pentru ca în acesta s-a cântat întâi cântarea aceasta îngereasca Maicii lui Dumnezeu.