Sinaxar 10 Iunie

În aceasta luna, în ziua a zecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Alexandru si Antonina.

Acestia erau din satul Crodamul sau Cardamul, unde Sfânta Antonina petrecea viata ei cu curatie si cu cinste. Fiind însa prinsa de conducatorul Fest si nevrând sa se lepede de Hristos, nici sa slujeasca demonilor, a fost bagata într-o casa de desfrânare. Si stând acolo fara sa manânce trei zile, i s-a aratat noaptea lumina, si facându-se tunet mare s-au deschis usile casei, si s-a auzit glas din cer catre dânsa, îndemnând-o sa se scoale si sa se ospateze. Deci mâncând, a iesit iarasi si a stat înaintea conducatorului si neplecându-se a jertfi la idoli, a fost calcata în picioare si batuta cu sabie de lemn; si iarasi fiind adusa la casa cea de desfrânare, în care prin descoperirea îngerului, intrând Alexandru, care din pricina vârstei lui tinere (caci era de 23 de ani), se facea si se arata ca mergea pentru pacat, a scos pe ascuns pe sfânta din casa, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a ramas acolo. Peste putin vadindu-se lucrul de catre unii slujitori care voiau sa rusineze pe sfânta, a fost adus Alexandru la conducator. Si întrebându-l pentru ce a facut lucrul acesta, n-a tagaduit, ci a marturisit pricina cu însasi gura sa, si a fost batut cu sabie de lemn. Apoi prinzând si pe sfânta li s-au taiat degetele mâinilor si ale picioarelor si, ungându-le trupurile cu catran, le-au dat brânci într-o groapa cu foc, si acolo si-au luat fericitul sfârsit, in ziua de 3 mai a anului 313.
Si se face praznuirea lor la 10 iunie, în manastirea ce se zice a lui Maximin (Maximov), care este în Constantinopol, unde se afla sfintele lor moaste, din care izvorasc multe minuni si tamaduiri.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului sfintitului mucenic Timotei, episcopul Prusei.

Acesta a trait în zilele lui Iulian Paravatul (Apostatul), chivernisindu-si bine Biserica ce luase. Si pastorind duhovniceste poporul dintr-însa, si având dar de minuni nespuse, a ucis cu ajutorul acoperamântului Sfintelor Taine un balaur mare, care cu rautatea celui încuibat în locul acela, ucigasul zic de oameni si vechiul balaur, omora si pe oamenii ce treceau prin acel loc si dobitoacele numai cu suflatul lui le strica de piereau, încât în scurt fusese parasit drumul ce este între Prusa si între apele cele fierbinti. Si aflând paravatul Iulian minunile ce facea sfântul, a trimis de l-au omorât. Si se face praznuirea lui în sfântul sau martiriu, ce este înauntrul cinstitei case de bolnavi, care se afla în Devteron.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Canid.

Acesta traia pe vremea împaratiei lui Teodosie cel mare, fiind fiu al lui Teodot si al Teofanei, care aveau locuinta în latura capadocienilor, cucernici aflându-se ei si iubitori de Dumnezeu. Se spune ca maica acestuia în vremea ce-l avea în pântece, se înfrâna de la tot felul de bucate grase, iar el dupa ce a fost nascut nu primea a suge din tâta stânga. Iar daca maica-sa cândva s-ar fi lacomit la hrana mai îndestulata, el nici de tâta dreapta nu se atingea. Dupa ce a fost botezat si întarcat si trecând anii copilariei, a lasat toate si s-a dus la munte, si închizându-se într-o mica pestera, petrecea în rugaciune si în postire, caci doar o data în saptamâna gusta putine verdeturi crude si nesarate, petrecând în acest fel saptezeci si trei de ani. Deci fiindca locul era foarte bântuit de ape, si pestera se afla înconjurata de multa umezeala, i s-au stricat cu totul perii capului si ai barbii. Si asa în multa vreme rabdând fericitul, s-a mutat catre Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Teofan si Pansemnia.

Cuviosul Teofan era din cetatea Antiohiei, nascut din parinti pagâni si rau credinciosi. Si însotindu-se el cu femeie, si trei ani împreuna vietuind, aceea s-a mutat din viata, iar el s-a lipit de Biserica lui Hristos si a primit Sfântul Botez; si facându-si o chilioara mica aproape de oras, s-a închis în ea curatindu-se prin toate cele ce stia ca folosesc spre desavârsita si întreaga îmbunatatire. Deci fiind înstiintat despre o oarecare desfrânata publica, Pansemni, numita asa pentru ca multora se facuse ea pricina de pierzare, cuviosul, facând rugaciune si daruindu-se pe sine lui Dumnezeu, a iesit din chilie si s-a dus la aceea, careia i-a vorbit câte erau de trebuinta a pleca o femeie rea si desfrânata ca sa-si lase petrecerea ei si sa treaca la viata înfrânata si cinstita. De aceste cuvinte luminându-i-se ei mintea si în umilinta venind, a primit Sfântul botez, si dupa ce si-a rânduit cele ale sale, a urmat fericitului Teofan. Care închizând-o în chilia sa a facut-o pe ea lucratoare de tot felul de bunatate, caci atâta a bineplacut lui Dumnezeu, încât si demoni izgonea si felurite boli vindeca, si vietuind împreuna cu cuviosul Teofan un an si doua luni, s-au mutat catre Domnul.