Sinaxar 6 Martie

În aceastã lunã, în ziua a sasea, pomenirea sfintilor marilor mucenici patruzeci si doi: Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois si cei împreunã cu ei, care au pãtimit în Amoreea.

In timpul unui razboi dintre Imparatul Bizantului Teofil (829-842) si saraceni, acestia au reusit sa asedieze orasul Amoreea (in Galicia – Asia Mica) datorita tradarii comandantului de armata Baditses. Amorea a cazut si, odata cu ea, 42 de generali au fost luati captivi si dusi in Siria. In timpul celor sapte ani de incarcerare, acestia au incercat in zadar sa-i convinga pe captivi sa renunte la crestinism si sa accepte credinta islamica. Captivii au rezistat cu tarie la toate ofertele tentante dar si la amenintari. Dupa mai multe chinuri prin care nu au reusit sa franga spiritul crestin al soldatilor, paganii au hotarat sa-i condamne la moarte, sperand sa-i sperie si sa-i convinga inainte de executie. Mucenicii au ramas de neclintit, spunand ca profetii Vechiului Testament aduc marturii despre Hristos, pe cand Mohamed se autointituleaza profet fara nici o dovada. Paganii ii spusera soldatului Teodor urmatoarele: "Stim ca ai lepadat preotia, ai devenit soldat si ai varsat sange in batalii. Nu mai poti nadajdui in mila lui Hristos pentru ca L-ai parasit cu buna stiinta, asa ca trebuie sa-l accepti pe Mahomed." Dar mucenicul le-a raspuns: "Vorbele tale nu sunt adevarate cand spui ca L-am parasit pe Hristos. Mai mult, am parasit preotia pentru nevrednicia mea. De aceea trebuie sa vars sangele meu pentru Hristos, ca sa-mi spal pacatele mele impotriva Lui." Calaii i-au dus pe rand pe fiecare la locul unde li s-a taiat capul si trupurile lor au fost aruncate in raul Eufrat. La slujba de pomenire, acesti sfinti suferitori de patimi sunt numiti astfel: Teodor "Intrutotul Binecuvantat", Calist  cel "Neinfrant", Constantin cel "Nepretuit", Teofil cel "Minunat" si Vasois cel "Puternic".

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului pãrintelui nostru Arcadiu.

Sfântul Arcadiu s-a nevoit intr-o viata monahiceasca inca de timpuriu. El a locuit in insula Cipru, in timpul imparatutului Constantin cel Mare (206-337). El a fost invatatorul sfintilor mucenici Iulian Doctorul si Eubol, care au fost executati in timpul imparatului Iulian Apostatul (361-363). Dupa ce a jelit moartea martirica a discipolilor sai si le-a pus moastele in mormant, la scurt timp Sf. Arcadiu a plecat in pace la Domnul.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului Isihiu, fãcãtorul de minuni.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului Maxim, care, fiind lovit cu pietre, s-a sãvârsit din viatã.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului Eufrosin, care, fiind adãpat cu apã fiartã, s-a sãvârsit din viatã.

Tot în aceastã zi, pomenirea aflãrii cinstitei Cruci si a sfintelor piroane de cãtre sfânta Elena, mama sfantului imparat Constantin cel Mare.

La inceputul domniei Sf. Constantin cel Mare (306-337), primul imparat roman care a recunoscut credinta crestina, el impreuna cu Sf. Elena, mama sa credincioasa, au decis sa reconstruiasca orasul Ierusalim. Si-au facut un plan de a inalta o biserica pe locul patimilor si invierii Domnului pentru a sfinti din nou locurile legate de moartea si invierea Mantuitorului si a sterge manjirea pagana din sfintele locuri.

Imparateasa Elena a pornit spre Ierusalim cu o mare cantitate de aur. Sf. Constantin i-a scris o scrisoare Patriarhului Macarie (313-323), prin care ii cerea sa o ajute pe mama lui in toate felurile posibile ca sa restaureze sfintele locuri crestine. Dupa sosirea in Ierusalim, imparateasa a inceput sa darame toate templele pagane si sa sfinteasca locurile murdarite de pagani. In cautarea ei dupa Crucea Datatoare de Viata, imparateasa a cercetat mai multi crestini si evrei, fara sa afle nimic pentru mai mult timp. In cele din urma, un batran evreu numit Iuda i-a spus ca crucea era ingropata in spatele templului lui Venus. Sf. Elena a dat ordin sa se demoleze templul si sa se faca sapaturi pe locul acela. In scurt timp au gasit Golgota si Mormantul Domnului. Nu departe de acel loc au gasit trei cruci, o scandura cu inscriptia lui Pilat (Ioan 19:19) si patru piroane care au strapuns corpul Domnului. Urmatorul pas era sa determine care era crucea rastignirii Mantuitorului dintre cele trei. Patriarhul Macarie, vazand un mort care era dus la groapa, a cerut ca acel om sa fie asezat pe rand pe fiecare din cruci. Cand corpul celui mort a fost asezat pe Crucea Mantuitorului, acesta a inviat imediat. Vazand invierea celui mort, toti au fost convinsi ca au gasit Crucea Datatoare de Viata. Cu mare bucurie, imparateasa Elena si patriarhul Macarie au ridicat Crucea astfel incat sa o vada toti cei de fata.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfintilor Iulian si Evul, care de sabie s-au sãvârsit.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.