Sinaxar 6 Aprilie

În aceastã lunã, în ziua a ºasea, pomenirea celui între sfinþi pãrintelui nostru Eutihie, patriarhul Constantinopolului.

Acest între sfinþi pãrintele nostru ºi marele arhiereu Eutihie, a fost pe vremile împãrãþiei marelui Iustinian, din Frigia, dintr-un sat ce se cheamã Tiacomi. Fiind crescut lângã Isihie preotul, bunicul sãu, care se învrednicise, pentru dragostea ce avea cãtre Dumnezeu, a face minuni, ºi fiind botezat de dânsul la biserica din Augustopole, unde slujea bunicul sãu, era pãzitor de sfinte vase. Nevoindu-se la sfinþitele cuvinte, ºi înaintând în adâncul cunoºtinþei Scripturilor, a fost chemat de cel ce era atunci episcop al Amasiei ºi tuns citeþ în biserica preasfintei Nãscãtoarei de Dumnezeu, ce se aflã în locul numit Urvichia, apoi a fost hirotonit diacon ºi preot, ºi s-a dus la mãnãstirea ce era fãcutã de Meletie ºi Seleuchie arhiereii Amasiei; acolo a devenit monah, ºi apoi a ajuns arhimandrit.Întrunindu-se Sfântul Sinod al cincelea a toatã lumea de împãratul Iustinian, s-au adunat de pretutindenea arhierii; iar arhiereul Amasiei, întâmplându-se a fi bolnav, n-a putut îndrãzni a cãlãtori, ci a fost trimis fericitul acesta Eutihie, sã fie în locul lui plinitor. Acesta mergând la Constantinopol ºi dând dovada virtuþii ºi înþelepciunii sale, ºi la întrebãrile ereticilor ºi la rãspunsuri arãtându-se luminat în cele ce-i înfrunta, ºi dovedind cu Scriptura cã se cade a anatematiza pe eretici, a tras pe toþi, chiar ºi pe împãratul spre dragostea lui, atâta cât ºi Mina presfântul patriarh a zis, din descoperire dumnezeiascã, cã acesta avea sã fie urmaº în locul lui. ªi peste puþinã vreme mutându-se cãtre Domnul patriarhul Mina, a trimis împãratul de a adus pe sfântul din Amasia, ºi l-a aºezat arhiereu al acelei luminate ºi mari cetãþi, cu votul ºi cu judecata arhiereilor ºi a tot poporul, ºi plinirea Bisericii. Iar diavolul, semãnãtorul zâzaniilor, nesuferind a vedea aºezarea ºi bunãstarea Bisericii lui Hristos, ispitea a o clinti prin dogme putrede, ca ºi cu niºte meºteºuguri, pânã a îndemnat ºi pe unii a huli, plecându-i cu chip de bunãcredinþã, cum cã trupul luat de Hristos din sfânta Fecioarã mai înainte de patimã era nestricãcios.ªi alãturându-se împãratul Iustinian la acea pãgâneascã dogmã, a pogorât din scaun pe marele Eutihie, ºi l-a gonit pentru cã înfrunta hulele ce se scorniserã. ªi mergând la Mãnãstirea Amasiei, cãci acolo era izgonit, petrecea sihãstreºte; ºi arãtând multe lucruri de minuni, ºi-a luat iarãºi scaunul, fãcând doisprezece ani la izgonire.Murind Iustinian, ºi luând împãrãþia Iustin ºi Tiberie, a fost primit sfântul de cei mai de frunte ai Sfatului cu luminatã priinþã, ºi contenind cu rugãciunea sa stricãciunea ºi omorul ce se fãcea între oameni în Constantinopol, ºi þinând sfânta Bisericã timp de douãzeci ºi patru de luni dupã chemarea din izgonire, s-a mutat cãtre Domnul, proorocind mai înainte împãratului Tiberie pentru împãrãþie. Apoi mergând sã-l vadã, i-a spus ºi de sfârºitul lui, care i s-a ºi întâmplat, cã dupã moartea sfântului a trãit patru luni, ºi a lãsat ºi el trupul. Iar moaºtele sfântului Eutihie au fost îngropate în altarul bisericii sfinþilor apostoli la temelia sfântului altar, unde zac sfintele moaºte ale lui Andrei ºi Timotei ºi ale lui Luca, apostolii.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþilor o sutã douãzeci de mucenici din Persida.