Sinaxar 3 Mai

În aceastã lunã, în ziua a treia, pomenirea sfinþilor mucenici Timotei ºi Mavra, soþia sa.

Acest sfânt Timotei aflându-se în chipul clericilor, în Egipt, fiind anagnost, învãþa poporul din satul Penapeon sfintele cuvinte. Dupã aceea luându-ºi femeie pe Mavra, ºi nelocuind cu dânsa nici douãzeci de zile, a fost pârât, ºi l-au dus la Arian, guvernatorul Tebaidei. Acesta i-a poruncit sã-ºi aducã cãrþile pe care le citea creºtinilor, el însã n-a voit sã facã aceasta, ci încã a zis guvernatorului cã el îºi þine cãrþile în loc de copii, ºi cu acestea se întãreºte ºi de îngeri este pãzit, când îi cheamã într-ajutor prin puterea dumnezeieºtilor cuvinte ce erau scrise în cãrþi; ºi cã nimeni nu-ºi va da de bunãvoie copiii sãi spre moarte. Pentru aceasta i-au bãgat prin urechi piroane de fier arse, din care i s-au vãtãmat luminile ochilor, ºi i s-au scurs. Dupã aceea îi legarã gleznele la o roatã i-au pus o zãbalã în gurã, ºi l-au spânzurat cu capul în jos, legându-i o piatrã de grumaji. Dar neslãbindu-se el cu aceste chinuri, a gândit guvernatorul sã amãgeascã pe femeia lui, Mavra, ºi a luat-o cu amãgiri, zicându-i sã se împodobeascã ºi sã slujeascã idolilor. Iar ea nu a ascultat de dânsul, ci mai vârtos ascultând ce o învãþa sfântul Timotei, soþul ei, ea a mãrturisit înaintea guvernatorului cã este creºtinã. Atunci i-au smuls pãrul capului ºi i-au tãiat degetele ºi au bãgat-o în apã clocotitã, în care nefiind opãritã sfânta, a crezut guvernatorul cã apa nu este clocotitã ºi a poruncit sã i se toarne apã în mânã. Atunci sfânta a luat cu mâna ei apã din cãldare ºi turnându-i în mânã s-a jupuit pielea de pe mâna guvernatorului. Pentru aceasta au fost rãstigniþi amândoi, ºi stând nouã zile rãstigniþi, se învãþau unul pe altul sã rabde chinurile, ºi se sfãtuiau sã nu slãbeascã, ºi aºa ºi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.

În vremea când se aflau sfinþii pe cruce, diavolul venind în vedenie la sfânta muceniþã Mavra, i-a dat un pahar de miere cu lapte, ºi o îndemna sã-l bea, iar ea cu rugãciunea sa l-a alungat; ºi iarãºi a vãzut cum a dus-o la o apã curgãtoare, ºi o îndemna sã bea; dar ea zise: “Nu voi bea dintr-acestea, ci din paharul vieþii ºi al nemuririi ce mi-a pregãtit Hristos” – ºi aºa a fost diavolul biruit ºi s-a depãrtat de la dânsa. ªi venind îngerul lui Dumnezeu la dânsa, a vãzut sfânta cã a dus-o la cer, ºi luând-o de mânã îi arãtã un scaun, ºi hainã luminoasã peste dânsa ºi o cununã, ºi-i zise: “Acestea þi s-au gãtit þie”. Dupã aceea a dus-o într-un loc mai înalt, ºi iarãºi îi arãtã alt scaun ºi hainã înfrumuseþatã ºi cununã, ºi-i zise: “Acestea s-au gãtit spre moºtenire bãrbatului tãu. Iar osebirea locului însemneazã cã bãrbatul tãu a fost pricinuitor al mântuirii tale”.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþilor mucenici Diodor ºi Rodopian diaconul.

Aceºtia au trãit în zilele aceleiaºi persecuþii a lui Diocleþian, iar pentru credinþa în Hristos au suferit ocãri multe ºi chinuri ºi bãtãi, la Afrodisia Cariei, în Asia Micã, mai apoi fiind uciºi cu pietre ºi-au dat sufletele lui Dumnezeu.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Petru, fãcãtorul de minuni, episcopul Argosului.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþilor douãzeci ºi ºapte de mucenici, care prin foc s-au sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Teodosie, egumenul Lavrei Grotelor din Kiev ºi începãtorul monahismului de obºte în Rusia.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.