Sinaxar 2 Mai

În aceastã lunã, în ziua a doua, pomenirea aducerii moaºtelor celui dintre sfinþi pãrintele nostru Atanasie cel Mare, patriarhul Alexandriei.

Acest sfânt a petrecut pe pãmânt viaþã îngereascã, iar nevoinþele cu care s-a nevoit pentru dreapta credinþã, ºi împotrivirile ce a avut din partea învãþãtorilor eretici, ºi desele izgoniri ºi mincinoasele nãpaste ce a suferit sunt scrise pe larg ºi la alte istorii, ºi le înfãþiºeazã ºi de Dumnezeu grãitorul Grigorie. Drept aceea nu putem sã povestim cele ce se spun în multe feluri de mulþi. Iar obiºnuita rânduialã a slujbei lui se face în .

Tot în aceastã zi, pomenirea chinuirii sfinþilor mucenici Esper ºi Zoe, soþia lui, ºi a fiilor lor Chiriac ºi Teodul.

Aceºti sfinþi, Esper ºi Zoe, au trãit pe vremea împãratului Adrian (124), ºi deºi erau robi cu trupul unui oarecare Catal ºi al Tetradiei soþia aceluia, coloniºti romani, care îi cumpãraserã ca robi din Pamfilia, ei însã cu sufletele erau slobozi. De aceea ei nici cu trupurile n-au suferit a sluji la stãpâni pãgâni, care cinsteau ºi se închinau idolilor în locul Fãcãtorului ºi Ziditorului a toate. Cãci Chiriac ºi Teodul, fiii lor, au zis cãtre maica lor sã nu locuiascã mai mult împreunã cu pãgânii ci sã se despartã de ei ca sã nu fie împreunã cu ei daþi pierzãrii; însã ea le-a rãspuns cã aceia sunt stãpânii lor. Atunci ei i-au arãtat cã pot sã se facã slobozi prin sângele vãrsat pentru Hristos. Acum ºi maica lor, unindu-se cu ei, îi întãrea pe ei ºi ducându-se la Catal, i-a spus cã Domnul nostru Iisus Hristos este Stãpân sufletelor lor; iar dacã printr-o oarecare întâmplare ei au stãpânire asupra trupurilor lor, ei socotesc de mai mare cinste stãpânirea lui Hristos asupra lor. Cãci ziceau ei: mai mult trebuie sã ne supunem lui Dumnezeu decât oamenilor. Deci spãimântându-se pentru aceasta Catal, i-a trimis pe ei împreunã cu maica lor la Tritoniu, la tatãl lor Esper.

Iar mai în urmã, prãznuind Catal naºterea fiului sãu, a socotit sã le trimitã lor din cele pregãtite, vin ºi carne, vrând sã vadã de se vor împãrtãºi ei din cele jertfite idolilor. Iar ei în loc sã se împãrtãºeascã de acelea, la sfatul maicii lor, le-au aruncat câinilor. De aceasta fiind înºtiinþat Catal ºi aprinzându-se de mânie, mai întâi a poruncit sã fie spânzuraþi copiii de picioare ºi sã fie strujiþi cu unghii de fier; iar pãrinþii lor le dãdeau curaj sã nu se supunã, ci sã sufere pânã în sfârºit, privind cãtre cununa muceniciei. Apoi a poruncit sã fie pogorâþi ºi împreunã cu maica lor sã fie cumplit bãtuþi. Dupã aceea a poruncit sã fie bãgaþi sfinþii toþi patru în cuptor ars cu foc, în care ºi intrând ºi-au dat sufletele lor lui Dumnezeu. Iar dimineaþa rãsunau în cuptor glasuri ca de cântare ºi deschizându-se cuptorul, n-au aflat pe nimeni, în afarã de sfinþii, în chipul celor ce dorm, cu feþele spre rãsãrit.