Sinaxar 1 Mai

Ziua întâi, pomenirea sfântului prooroc Ieremia.

Acesta din pântecele mamei sale s-a sfinþit, ºi era sfânt Domnului ºi prooroc, trãgându-se din Anatot. Dupã ce a fost robit Ierusalimul de cãtre Nabucodonosor, împãratul Babilonului, el s-a coborât la Dafne în Egipt ºi acolo proorocind a fost ucis cu pietre de poporul lui Israel. ªi murind a fost îngropat în locul de înmormântare a lui Faraon, pentru cã egiptenii l-au mãrit, vãzând folosul de la el. Fiindcã prin rugãciunea lui fuseserã omorâte aspidele, care prãpãdeau pe egipteni; de asemenea fuseserã omorâte ºi fiarele ce se aflau prin ape, pe care egiptenii le numesc efot, iar elinii crocodili. Pentru aceasta creºtinii din acele pãrþi, pânã astãzi, rugându-se merg în locul unde este mormântul proorocului, ºi luând þãrânã se tãmãduiesc de muºcãrile aspidelor. Se spune cã Alexandru Macedon stând deasupra mormântului proorocului, ºi aflând cele despre el, i-a mutat moaºtele în Alexandria.
Deci a zis Ieremia cãtre preoþii Egiptului, cã va sã se facã un semn, adicã au sã se cutremure idolii Egiptului, ºi vor cãdea la pãmânt din pricina Mântuitorului prunc ce se va naºte în iesle din Fecioarã. ªi pentru aceea pânã astãzi, ei au în loc de Dumnezeu o fecioarã lehuzã, ºi punând un prunc în iesle, i se închinã. Despre aceasta fiind întrebaþi de regele Ptolomeu, i-au spus cã taina aceasta se trage de la strãmoºi, ºi a fost transmisã pãrinþilor lor de un cuvios prooroc, ºi cã aºteaptã sfârºitul tainei. ªi spun despre proorocul acesta cã mai înainte de prãdarea Templului a luat chivotul legii ºi cele ce erau în el, ºi a pus de le-a îngropat sub o stâncã de piatrã, ºi a zis cãtre cei ce erau acolo: “S-a dus Domnul din Sinai la cer. ªi iarãºi va sã vinã în Sinai cu putere, ºi va fi vouã semnul venirii Sale, când se vor închina toate neamurile la lemn”. ªi a zis cã nimeni în afarã de Aaron preotul, nu va putea scoate chivotul acesta ºi cã nimeni nu va deschide tablele care sunt în el, nici dintre preoþi, nici dintre prooroci, în afarã de Moise alesul lui Dumnezeu.
Iar la înviere întâi se va ridica chivotul ºi va ieºi din pãmânt, ºi va fi pus în muntele Sinai, ºi se vor aduna toþi sfinþii acolo, aºteptând pe Domnul, ºi fugind de vrãjmaºul care va cãuta sã-i omoare. Iar în piatra aceea a scris cu degetul sãu numele lui Dumnezeu ºi s-a fãcut tiparul literelor ca o ciopliturã de fier. ªi nor luminos îndatã a acoperit numele acela. ªi nu va putea nimeni sã chibzuiascã locul, ºi nici nu va putea sã cinsteascã numele lui Dumnezeu pânã în ziua aceea. Însã piatra este în pustiu, unde s-a fãcut întâi chivotul de Veseleil între doi munþi, unde zac Moise ºi Aaron. ªi se aratã noaptea norul ca lumina la locul acela în chipul cel dintâi, dupã cum israelitenilor li se arãta norul noaptea ºi-i lumina.
Proorocul Ieremia era bãtrân de ani, mic la statul trupului, barbã având din sus latã ºi jos îngustã. ªi se face soborul lui în biserica sfântului apostol Petru, care este aproape de biserica cea mare.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului sfinþitului mucenic Vatá Persul, care de sabie s-a sãvârºit în timpul prigoanei lui Sapor al II-lea, împãratul perºilor ºi închinãtor al focului.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului mucenic Filozoful, care de sabie s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuvioasei Isidora, nebuna în Hristos, de care vorbeºte ºi Paladie în a sa Istorie lausiacã.

Sfanta Isidora, cea Nebuna-pentru-Hristos, s-a nevoit in Manastirea Tabenna din Egipt in timpul secolului al VI-lea. Prefacandu-se nebuna, ea se comporta ca o persoana anormala, care nu statea la masa cu celelalte maicute din manastire. Unele o priveau cu mila dar Isidora a indurat acestea cu rabdare si smerenie, multumind lui Dumnezeu pentru toate. Ea facea cele mai urate si murdare munci de la bucatarie si din toata manastirea. Isi acoperea capul cu o carpa si in loc de mancare gatita, se hranea cu spalaturile ramase in oalele murdare. Ea nu s-a maniat niciodata, nu a spus nici o vorba jignitoare nimanui, nu a cartit niciodata impotriva lui Dumnezeu sau a vietuitoarelor manastirii, folosind mult tacerea.Odata, un calugar din desert, Sf. Pitirim, a avut o viziune in care i-a aparut ingerul Domnului care i-a spus sa mearga la manastirea Tabenna unde va vedea o maicuta care umbla cu o carpa pe cap. Ea slujeste tuturor cu dragoste si indura mila lor fara sa se planga iar inima si gandurile ei sunt numai la Dumnezeu. “Dar tu, care stai in singuratate, ai ganduri care zboara deasupra intregii lumi.” Parintele s-a pornit spre manastirea Tabenna dar nu a gasit-o printre maicute pe cea despre care i s-a spus in vedenie. Dar ele au dus-o pe Isidora la sfant, considerand-o demonizata. Aceasta a cazut in genunchi in fata lui cerand binecuvantare dar Sf. Pitirim s-a inchinat pana la pamant cerandu-i ei sa-l binecuvanteze mai intai. 
Maicutele au ramas uimite de cele intamplate si sfantul le-a raspuns urmatoarele: “In fata lui Dumnezeu Isidora este mult mai sus decat noi toti!”  Auzind acestea ele s-au cait si au marturisit ca s-au comportat necuviincios cu aceasta sfanta maicuta, cerand iertare pentru fapta lor.
Sfanta Isidora, stanjenita ca a fost descoperita in lucrarea ei, s-a ascuns intr-un loc nestiut de nimeni si se presupune ca s-a mutat la Domnul in jurul anului 365.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului mucenic Sava, care s-a sãvârºit fiind spânzurat în smochin.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþilor mãriþilor trei noi cuvioºi mucenici: Eftimie, ce se trãgea cu neamul din Demiga Peloponesului, ºi în Constantinopol la anul 1814, la douãzeci ºi douã martie în Duminica Floriilor, prin sabie s-a nevoit; a lui Ignatie cel ce se trãgea din Zagora veche ºi în Constantinopol, în acelaºi an, la opt octombrie, prin sugrumare s-a sãvârºit; ºi a lui Acachie, cel ce se trãgea din Tesalonic ºi în Constantinopol la anul 1815, la întâi mai, prin sabie s-a sãvârºit. ªi se sãvârºeºte pomenirea lor în cinstitul lor mucenicesc locaº ce se aflã la Schitul cinstitului Înaintemergãtor din Atos.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.