Sinaxar 27 Aprilie

În aceastã lunã, în ziua a douãzeci ºi ºaptea, pomenirea sfântului sfinþitului mucenic Simeon, episcopul Ierusalimului, ruda Domnului.

Acest sfânt a trãit pe vremea împãratului Traian, fecior al logodnicului Iosif ºi frate al lui Iacov; pe acesta luându-l Însuºi Hristos ºi Dumnezeul nostru, ºi primind a i se numi frate, l-a uns preot, ca sã-i propovãduiasrã preamãrita venire. Drept aceea trudindu-se cu tot felul de osteneli ºi sudori, a împodobit scaunul Ierusalimului ca un pãstor, iar nu ca un nãimit ºi fãcându-se pe sine locaº Sfântului Duh, a surpat ºi a stricat capiºtile idolilor, ºi îndreptând la luminã pe cei rãtãciþi, rãbdând pedepse cu multe dureri pentru dreapta credinþã a fost ºi rãstignit, fiind de o sutã ºi douãzeci de ani, ºi de acolo s-a întors cãtre cel dorit al sãu Mântuitoul Hristos. Acest fericit s-a învrednicit a avea douã nume, cã se cheamã ºi Simon ºi Simeon, ºi era frate al lui Iacob ºi al lui Hristos.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Ioan Mãrturisitorul, egumenul Mãnãstirii ce se numeºte Cataron.

Acest fericit Ioan s-a nãscut în Irinopole care era una din cetãþile Decapolei, fiu de pãrinþi creºtini ºi iubitori de Dumnezeu, cu numele Teodor ºi Grigoria. Fãcându-se de nouã ani s-a dus la chinovie, unde s-a cãlugãrit, ºi fiind osârduitor ºi smerit ºi ascultãtor, a fost iubit de dascãlul sãu. ªi a mers împreunã cu el la Sinodul al ºaptelea ecumenic, ce s-a adunat a doua oarã în Niceea, apoi, mai pe urmã ºi în Constantinopol.

Dascãlul sãu s-a fãcut arhimandrit, ºi egumen al mânãstirii lui Dalmat; iar el s-a fãcut schimnic ºi preot ºi de acolo a fost trimis de împãratul Nichifor egumen al Mãnãstirii Cataron. Aci cu plãcere de Dumnezeu ºi apostoleºte a ocârmuit turma lui Hristos mai mult de zece ani ºi era iubit de toþi oamenii. ªi s-au descoperit fericitului încercãri a toatã lumea iscodite de diavolul urâtor al binelui ºi adunând ºi sfãtuind pe toþi fraþii, îndemnându-i ºi la cele de cuviinþã, a zis cãtre ei: “Privegheaþi pãrinþilor ºi fraþilor, sã nu fiþi furaþi de diavolul ºi sã nu vã lepãdaþi de închinarea la sfintele icoane; cãci pe mine nu mã veþi mai vedea între cei vii.”

ªi în vremea când el vorbea acestea, venind unii îndârjiþi trimiºi de Leon luptãtorul împotriva icoanelor, au împrãºtiat toatã turma, ºi cele ce au gãsit în mãnãstire pe la pãrinþi, ca pe ale lor le-au împãrþit. Iar pe pãstorul lor cu lanþuri legat, l-au dus la Bizanþ, lãsând mãnãstirea în pradã. Mergând sfântul la împãrat, ºi numindu-l pe el pãgân ºi osândit ºi altele multe fãrã de sfialã zicându-i, l-a pornit spre mânie. Pentru care ºi cumplit a fost bãtut peste obraz cu vine de bou. Iar fericitul se bucura pãtimind pentru Hristos; ºi dupã aceea fiind închis, în metocul sãu trei luni, a fost surghiunit la o cetate numitã Pentadactilon în hotarele Lambei. Acolo legând picioarele lui cu lanþuri, l-au pus într-o închisoare întunecoasã, lãsându-l acolo optsprezece luni. Iar dupã aceasta l-au adus gol în cetate, înaintea împãratului spre batjocurã. ªi dupã multe pricini de cuvinte, a fost dat lui Ioan, cel ce cu nevrednicie era atunci patriarh al Bisericii Mari, care multã cruzime a arãtat sfântului, strâmtorându-l pe el cu foame în multã vreme, dupã care apoi l-a înfãþiºat iarãºi la împãrat, ºi împãratul l-a trimis la un lagãr numit Criotavron al Bucelarilor, ºi acolo l-a închis doi ani întregi. Unde de multã rea pãtimire se uscase cu totul carnea de pe trupul lui; însã sfântul pe toate suferindu-le, cu mulþumire slãvea pe Dumnezeu.

Iar dupã ce a fost junghiat Leon Armeanul, ºi a împãrãþit în locul sãu Mihail Travlul, fiind liberaþi toþi cei de prin surghiunuri, s-a dus ºi sfântul pânã la Calcedon neavând voie ca sã intre în cetate. Iar dupã aceea împãrãþind Teofil, a voit cuviosul sã se aºeze în oarecare mãnãstire împreunã cu alþi pãrinþi; apoi fiind prinºi de patriarhul din acea vreme ºi cumplite necazuri suferea fericitul, a fost surghiunit la insula Afusiei unde împlinind doi ani ºi jumãtate, a vãzut oarecare vedenie, ºi vestind celor împreunã cu el mutarea sa, dupã trei zile, s-a dus la Domnul.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþilor apostoli Aristarh, Marcu ºi Zinon.

Aceºti sfinþi erau din cei ºaptezeci; ºi Aristarh este acela de care Pavel pomeneºte în Epistola cãtre Romani, ºi care a fost episcop al Apamiei celei din Siria, supusã cu scaunele apostolilor celor dintâi. Acesta mai întâi decât toþi a propovãduit pe Hristos Dumnezeu adevãrat.

Iar Marcu este acela pe care ºi Ioan obiºnuia a-l numi. De care pomeneºte Luca în Faptele Apostolilor ºi care a fost pus episcop de apostoli în Vivlopole.

Iar Zinon este acela, pe care apostolul îl scrie în Epistola cãtre Romani legiuitor, ºi care a fost fãcut întâi episcop de apostolul Petru, în Diospole; el învãþa propovãduind pe Hristos Dumnezeu adevãrat.

Aceºtia multe rele pãtimiri suferind de la necredincioºi pentru zidirea din nou a bisericilor, ºi pentru surparea idolilor, ºi înºiºi fãcându-se lucrãtori de minuni ºi de vindecãri, s-au mutat la Domnul.