Sinaxar 26 Aprilie

În aceastã lunã, în ziua a douãzeci ºi ºasea, pomenirea sfântului sfinþitului mucenic Vasile, episcopul Amasiei.

Mãritul mucenic al lui Hristos Vasile a fost episcop al Amasiei, pe vremea lui Liciniu, care, fiind cumnat marelui Constantin dupã sora sa Constantina, a fost trimis de dânsul împotriva lui Maximin, ce se ridicase ºi luase oarecare pãrþi ale rãsãritului de le þinea ca un tiran. Mergând Liciniu la Nicomidia, rãscoala se potolise, ºi tiranul Maximin nãdãjduind sã se împotriveascã prin luptã, a scãpat de primejdia ce era sã-i vie. Liciniu a adus jertfã idolilor la Nicomidia, ºi a poruncit sã-i aducã înainte din Amasia pe sfântul Vasile, cu o fecioarã anume Glafira, care fusese slujnicã Constantinei, femeia lui Liciniu; ºi temându-se Glafira cã Liciniu o îndrãgise, a îndrãznit de a spus stãpânei sale ºi aceea a trimis-o în Anatolia dându-i avere. ªi umblând Glafira din loc în loc, nimerise la Amasia, unde dãduse banii ce avea la dânsa episcopului, ca sã zideascã bisericã. Auzind acestea Liciniu a poruncit sã-i prindã pe amândoi ºi sã-i ducã înaintea lui; dar Glafira a murit înainte de a veni, însã fericitul Vasile a venit la Nicomidia cãtre împãratul, care a dat poruncã sã i se taie capul, cãci se pusese tare împotrivã ºi ocãra bicisnicia celor ce erau socotiþi dumnezei ºi deºertãciunea lor. Dupã ce i s-a tãiat capul, au fost suit într-o corabie capul ºi trupul sfântului; apoi au fost aruncate capul într-o parte iar trupul în alta, iarãºi s-au unit ºi s-au alipit dupã fireasca potrivire, ºi s-a aflat întreg sfântul, în golful de la Sinope al mãrii. Aflându-l niºte pescari l-au tras cu mreje la uscat, precum arãtase îngerul lui Epildifor, care primise pe sfântul la Nicomidia; acesta mergând cu Teotim ºi Partenie diaconii, ce veniserã cu sfântul în Amasia, l-au scos din mreajã, ºi cinstindu-l cu miruri ºi cu cântãri, l-au trimis la Amasia.