Sinaxar 23 Ianuarie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si treia, pomenirea sfântului mucenic Clement, episcopul Ancirei.

Fericitul si minunatul Clement a trait în mucenicie mai toata viata lui pamânteasca. Timp de douazeci si opt de ani, s-a luptat si s-a nevoit împotriva tiranilor neavând niciodata vreme sloboda, nici ragaz, nici întrerupere si pace în anumite zile, cum se obisnuia la razboi în vremea aceea, când lupta înceta si de o parte si de alta, ca iarasi sa poata navali unii asupra altora cu si mai multa putere si cu iutime. Ci dimpotriva, razboaiele lui au fost necurmate si puternice. Nu ne minunam deci numai de anii câti a patimit ca nimeni altul, sau de chinurile pe care le-a îndurat; ne minunam deopotriva si de una si de alta. Caci a trecut prin tot felul de chinuri si, înfruntând pe toti împaratii si tiranii de atunci, s-a facut priveliste aproape în toata lumea, a minunat si pe îngeri cu rabdarea lui si în acest chip a luat cununa maririi. Sfântul Clement era din Ancira Galatiei, din tata elin si din mama cucernica si credincioasa, pe nume Sofia. A intrat în viata calugareasca când era de 12 ani si când a fost de 20 de ani a ajuns arhiereu. A patimit pe vremea împaratilor Diocletian si Maximian, si a guvernatorilor, noua la numar: Dometian. Agripin, Cumvrichiu, Dometiu, Saverdot, Maxim, Afrodisiu, Lucius si Alexandru.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului mucenic Agatanghel.

Fericitul Agatanghel era roman de neam. El a fost botezat de sfântul Clement si închis împreuna cu sfântul si cu altii, în Roma. A izbutit sa fuga din închisoare, iar când au suit pe Clement pe corabie, ca sa-l duca la Nicomidia, a intrat pe furis si Agatanghel în aceeasi corabie. Amândoi au patimit pâna la sosirea în Ancira si au stat înaintea lui Lucius. Din porunca lui Lucius li s-au taiat capetele, împreuna cu alti barbati, femei si copii, care crezusera în Hristos. Sufletele lor s-au dus spre cerestile locasuri.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului nostru parinte Eusebiu.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului nostru parinte Mavisma Sirul.

În cetatea Cirului din Antiohia Siriei a trait un barbat cuvios, cu numele Mavisma, care vorbea limba siriaca. Cu toate ca fusese crescut în viata taraneasca si era neînvatat, el a stralucit însa prin calitatile firesti ale sufletului sau. Se spune ca avea numai o haina si când aceasta se învechea, nu o lepada, ci peste gaurile vechi cosea alte petice si cu aceasta îsi acoperea mai departe goliciunea trupului. Era atât de osârdnic la primirea strainilor si a saracilor, încât deschidea tuturor usa chiliei lui. El avea doua vase, unul plin cu grâu si altul cu untdelemn, din care da la toti câti aveau trebuinta; iar acestea se înmulteau pururea si niciodata nu se desertau. Caci Dumnezeu, Care îmbogateste pe toti cei ce-L cheama, dupa cum a poruncit vasului de untdelemn si vasului de faina al vaduvei din Sarepta sa izvorasca untdelemnul si faina pentru gazduirea proorocului Ilie, tot asa a daruit si lui Mavisma, iubitorul de straini, bunatati pe masura osârdiei lui. Deci bine si cuvios petrecându-si viata, s-a mutat catre Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului nostru parinte Salaman sihastrul.

Lânga râul Eufrat este un sat, pe tarmul de apus, numit Capersana. De aici a fost fericitul Salaman, care, iubind viata linistita, a aflat în satul de dincolo de râu o chilie mica, în care s-a închis fara sa-i lase usa sa poata iesi si fereastra sa aiba lumina. Numai o data pe an, sapa pamântul pe dedesubt si iesea afara de-si strângea hrana pentru tot anul. Arhiereul locului aflând de viata lui îmbunatatita, s-a dus la el, vrând sa-i dea preotia. Si gaurind o parte a chiliei, a intrat înauntru si punându-si mâinile pe capul lui, a savârsit rugaciunea hirotoniei, i-a spus multe si l-a vestit ca i-a dat darul preotiei. Dar cuviosul n-a grait nimic. Iar Arhiereul s-a dus, poruncind sa se zideasca iarasi partea cea gaurita a chiliei. Alta data crestinii locuitori ai satului au trecut noaptea Eufratul, i-au stricat chilia, l-au luat si l-au dus în sat, fara ca el sa se împotriveasca, si fara sa-i întrebe de ce fac asa si l-au pus în alta chilie ce o aveau gata. Iar cuviosul sta linistit si acolo, fara sa vorbeasca cu cineva. Dupa putine zile, crestinii locuitori din alt sat de dincolo de râu s-au dus noaptea, i-au stricat chilia aceea, au ridicat pe sfânt si l-au dus în satul lor, fara ca el sa se împotriveasca cu cuvântul, si fara sa se duca de voia lui. În astfel de chip nevoindu-se fericitul Solomon, si-a petrecut viata ca nimeni altul, pâna s-a mutat catre Domnul, ca sa se veseleasca în veci.

Tot în aceasta zi, pomenirea celor doi sfinti mucenici, care fiind aruncati într-o groapa în orasul Parfum, s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Paulin milostivul, episcopul Nolei din Campana si prietenul sfântului, Niceta, episcopul Remesianei din Dacia, care în pace s-a savârsit la anul 431.

Sfântul Paulin cel Milostiv, Episcopul Nolei, provine dintr-o familie aristocrata si înstãrita din Bordeaux (Franta). Datorita educatiei sale alese, la vârsta de 20 de ani a fost ales senator al Romei, mai tarziu devenind consul si, in final, guvernatorul regiunii Campagna din Italia.

align=”left”>La 25 de ani el si sotia sa au fost botezaþi intru Hristos, dupa care si-au schimbat total stilul de viata, vânzându-si toate proprietãþile si donând banii celor nevoiaºi. Acest lucru a atras dupã sine dispreþul din partea servitorilor si prietenilor sai.

align=”left”>Pentru ca nu au avut copii, cuplul credincios a adoptat orfani sãrmani pe care i-au crescut cu frica de Dumnezeu. Fiind permanent in cãutarea unei vieþi retrase, Sf. Paulin a plecat in orasul spaniol Barcelona. Dupa ce vestile despre viata lui sfanta s-au rãspândit, in anul 393 a fost rugat sa accepte hirotonirea ca preot. La scurt timp, el a parasit Spania si s-a intors in orasul Nola din Italia, unde a fost ales episcop.

align=”left”>In timpul cotropirii vandalilor, Sf. Paulin folosea fondurile bisericii pentru a rãscumpãra oamenii duºi de barbari ca sclavi in Africa. Din pãcate, sfantul nu dispunea de destui bani ca sa poata rãscumpãra toti captivii. De aceea, neavand posibilitatea sa-l salveze pe fiul unei vaduve sarace, care urma sa fie sclav pe proprietatea prinþului vandalilor, Sf. Paulin s-a oferit sa-i ia locul. Imbracat ca un sclav, el a lucrat ca grãdinar pentru prinþ.

align=”left”>Dar identitatea sa i-a fost dezvãluita in vis conducãtorului vandalilor, regele Riga, care, nu numai ca l-a eliberat pe Sf. Paulin dar Ie-a dat drumul sa plece la casele lor si celorlalti prizonieri din Campagna.

align=”left”>St Paulin este cunoscut atat ca constructor de biserici cat si ca poet creºtin. Printre multele sale virtuþi, cea mai minunata era dragostea lui pentru aproapele, compasiunea sa pentru nevoiasi. S-a stins din viata la varsta de 78 de ani, in 22 iunie 431. Ne-au rãmas pâna in ziua de azi 32 de poezii si 51 de epistole despre morala, scrise cu adânca pioºenie.

align=”left”>Moaºtele Sf. Paulin se afla la Roma, in biserica Sf. Apostol Bartolomeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Sinod al saselea Ecumenic, care a afurisit pe cei ce spuneau ca Hristos, dupa întrupare, a avut numai o singura vointa. Acest sfânt Sinod a avut loc pe vremea lui Constantin Pogonatul, tatal lui Justinian Rinotmitul, în Constantinopol.

Al ºaselea Sinod Ecumenic a fost convocat de Împãratul Constantin Pogonatos (Pogonatul) (668-685) la Constantinopol in anul 681 pentru a se combate erezia Monoteista. Au fost prezenþi 171 Sfinþi Pãrinþi care au confirmat doctrina celor doua firi ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cea divina si cea umana.

Acestui sinod I-a urmat un altul in anul 691 numit "Sinodul din Trullo" in cadrul cãruia s-au discutat anumite probleme practice si s-au promulgat 102 canoane.