Sinaxar 22 Ianuarie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si doua, pomenirea sfântului apostol Timotei, ucenicul sfântului apostol Pavel.

Sfântul apostol Timotei era din cetatea Listra. Tatal sau a fost elin si maica-sa evreica, numita Eunice. Timotei s-a facut ucenic al apostolului Pavel si scriitor si propovaduitor al dumnezeiestii Evanghelii. Mai în urma, apostolul Pavel l-a pus episcop în Efes, dupa ce sfântul Ioan Evanghelistul, episcopul cel dintâi al Efesului, fusese izgonit de împaratul Domitian în insula Patmos. Timotei a avut dascal nu numai pe Pavel ci si pe Evanghelistul Ioan de care se alipise. Sfântul Irineu, episcopul Lugdunului, povesteste ca apostolul Ioan, fiind aruncat de valurile marii, a ajuns la Efes si mai apoi a fost iarasi izgonit în Patmos. Pe când fericitul Timotei cârmuia cu credinta Episcopia Efesenilor, închinatorii la idoli, tinând odata o sarbatoare a lor numita catagoghion, în Efes, au iesit pe strazi cu idolii în brate si cu maciuci în mâini, cântând cântece, purtând masti, gonind ca niste tâlhari pe barbati si pe femei, si omorând chiar pe multi oameni din popor. Pentru aceasta, episcopul Timotei i-a dojenit si i-a îndemnat sa se fereasca de astfel de fapte urâte. Însa ei navalind asupra lui cu maciuci l-au omorât. Sfintele lui moaste au fost aduse în Constantinopol de sfântul Artemie Duxul, din porunca marelui împarat Constantin, si au fost puse în biserica Sfintilor Apostoli, unde i se face si pomenirea.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului cuvios mucenic Anastasie Persul.

Maritul mucenic Anastasie era de fel din Persia, si a trait pe timpul lui Hosroe, împaratul persilor si al lui Heraclie, împaratul romanilor, care a împaratit vitejeste si crestineste între anii: 610 si 641.

Anastasie se nascuse în tinutul Razih, în satul Nuni. La început se numea Magundat, fiind fiul vrajitorului Vav, de la care a învatat mestesugul vrajitoriei, mai înainte de a intra în ceata ostaseasca a tiranilor. Persii, pradînd Ierusalimul, au luat multi robi, precum si cinstitul lemn al facatoarei de viata Cruci, pe care Domnul nostru Iisus Hristos a suferit patimirea în trup. Pentru minunile facute de sfânta Cruce în Persia, se dusese vestea ca Dumnezeul crestinilor a venit acolo. Iar Magundat fiind biruit de dorul lui Dumnezeu, încerca cu multa osârdie sa afle ce este cu sfânta Cruce. Si aflând de la un crestin toata iconomia dumnezeiasca a Crucii, a crezut în Hristos si a dorit sa se faca urmator patimilor Lui. S-a dus apoi la Calcedon de unde aflând de înfrângerea persilor de catre Heraclie împaratul, a plecat la Ierapole, unde gazduind la un argintar, lucra împreuna cu el mestesugul argintariei. De aici s-a dus la Ierusalim unde s-a botezat, fiind numit Anastasie. Dupa aceea a intrat în mânastirea sfântului Sava, unde a luat schima monahilor. Înaintând pe calea cea buna a virtutilor, citea Sfintele Carti, învata pe de rost Psaltirea si dorea cu ardoare sa-si sfârseasca viata prin suferinte mucenicesti si prin sânge. Zugravelile de pe peretii bisericilor cu chipurile sfintilor si vietile lor scrise în carti îi aprindeau dorul sa le urmeze pilda vietii. Pentru aceasta a avut si un vis, în care i s-a aratat un pahar de aur plin de vin pe care l-a baut, socotind ca acesta era semnul ca dorinta lui de a marturisi pe Hristos se va împlini. De aceea, dupa ce s-a împartasit cu dumnezeiestile Taine, a iesit din mânastire si s-a dus în Cezareea Palestinei, unde întâlnindu-se cu niste vrajitori si batjocorind faptele lor, a fost prins de ei si dus la Marzavanas, stapânul lor. Acesta l-a pus sa care pietre, iar multi îl batjocoreau, smulgându-i barba si batându-l foarte rau. Marturisind pe Hristos înaintea lui Hosroe, împaratul persilor, si neprimind sa se întoarca la legea lor persana a fost multa vreme chinuit si în cele din urma i s-a taiat capul.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Manuil, Gheorghe, Petru, Leon, Sioniu, Gavril, Ioan, Parod si alti trei sute saptezeci si sapte de mucenici.

Acesti sfinti mucenici, care se trageau din felurite locuri si eparhii, erau locuitori ai Adrianopolei. Iar bulgarii cei necunoscatori si nemultumitori au venit sa puna stapânire pe greci. Si robind pe traci si pe macedoneni, s-au îndreptat spre împarateasa cetatilor si ajungând la Adrianopol au cucerit cetatea aceasta dupa trei zile de lupte, în anul 814. Atunci la Bizant împaratea raucredinciosul Leon Armeanul, cel ce lupta împotriva sfintelor icoane; iar în fruntea bulgarilor se gasea Crum. Acesta, punând stapânire pe Adrianopol, a gonit din cetate patru mii de crestini, împreuna cu episcopul pe care l-a trântit la pamânt si l-a calcat cu picioarele pe grumaji. Dupa moartea lui Crum a urmat Ducum si apoi Diteng, un om crud si neomenos. Acesta spintecând în doua pe marele episcop Manuil al Adrianopolei si taindu-i mâinile din umeri l-a aruncat spre mâncare câinilor. Dar pentru salbaticia lui, fiind pedepsit de Dumnezeu cu orbirea, a fost ucis de ai sai. Urmasul sau cu numele Murtag, a omorât pe toti crestinii care n-au vrut sa se lepede de Hristos: pe unii punându-i în lanturi si supunându-i la chinuri, iar pe altii chinuindu-i în tot felul. Pe episcopul Develtului, Gheorghe, si pe episcopul Petru, mai întâi i-au zdrobit fara mila cu toiegele, apoi le-a taiat capetele. Asemenea si pe ceilalti, trei sute saptezeci si sapte la numar, i-a omorât cu sabia. A taiat capetele lui Ioan si lui Leon, care erau ostasi crestini, iar sfântului Leon eunucul, episcopul Niceii, i-a spintecat pântecele cu sabia. Lui Gavril si lui Sioniu le-a taiat capetele cu cutitul. Pe Parod, sfintitul preot, l-a pedepsit sa fie omorât cu pietre; si pe multi alti crestini i-a omorât acest salbatic nepomenit, chinuindu-i cu felurite osânde. Dar nu numai Murtag pagânul, ci si ceilalti urmasi ai lui, stapânitori ai bulgarilor, au omorât pe crestini dupa ce i-a chinuit în tot felul.