Sinaxar 22 Aprilie

În aceastã lunã, în ziua a douãzeci ºi doua, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Teodor Sicheotul, episcopul Anastasiopolei.

Acest sfânt se trãgea din þara galatilor, din satul ce se cheamã Sicheot, nãscut fiind în vremea lui Iustinian cel bãtrân, pãrând a nu fi de naºtere lãudatã, fiindu-i naºterea neche-zãºuitã ºi întunecatã, cãci se zice cã maicã-sa Maria, strãlucind în frumuseþe ºi daruri, a atras la dânsa pe oarecare din curierii împãrãteºti, anume Cosma, din care s-a nãscut cuviosul; dar ar fi fost fãrã cuviinþã ºi de mustrare a ascunde cele de dupã naºterea lui sau rele dinainte de naºtere; cã îndatã într-acea noapte ce s-a unit maicã-sa cu acel bãrbat, i s-a arãtat în vis, cã s-a pogorât un luceafãr ºi a intrat în pântecele ei, ceea ce arãta strãlucirea ce era sã aibã mai pe urmã pruncul. Iar sfântul ca aceastã înþelegere sã fie împlinitã mai apoi, cãci dându-se pe sine dintru întâia vârstã spre dragostea lui Dumnezeu ºi a sfântului mucenic Gheorghe, atât cât i se pãrea cã este totdeauna cu dânsul de-l învãþa ºi-l fãcea a înainta spre cele mai bune dorinþe ºi cu totul a-l iubi cu o dumnezeiascã ºi minunatã dragoste. Fãcând el aºa, ºi înaintând cu fiecare suiºi se arãta pururea sfântul. A fost numãrat întâi în ceata cãlugãrilor. Dupã aceea trecând prin treptele ce duc spre culmea virtuþii ºi îmbogãþindu-se cu lucrarea minunilor, ca dovadã a desãvârºitei virtuþi ºi a apropierii de Dumnezeu, a fost ridicat la marea înãlþime a arhieriei, ºi i s-a încredinþat Biserica Anastasiopolei. Acolo învãþând el pe mulþi cunoºtinþa lui Dumnezeu, ºi îndrumându-i a face cele ce se cuvin, ºi tãmãduind pretutindenea pe cei de un neam prin minuni ºi prin fapte minunate, pe toþi uimind; ºi arãtându-se minunat ºi iubit la împãraþi ºi la arhierei, ºi proorocind multora cele ce aveau sã fie, ºi-a încheiat viaþa primind cu zâmbire cuvioasã pe îngerii ce aveau sã-l ia. Se spune cã cu puþin înaintea morþii, i s-a arãtat în vis strãlucitul mare mucenic Gheorghe ºi i-a dat un toiag. Apoi i s-a arãtat iarãºi cãlare pe un cal, trãgând cu sine ºi alt cal, pe care a poruncit cuviosului sã încalece, arãtându-i cu aceste vedenii dinainte calea ce avea sã facã de acolo.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului mucenic Nearh, care prin foc s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea întâlnirii cu Hristos a sfântului apostol Natanael.

Acest sfânt a fost din Cana, cetatea Galileii, unde Hristos Dumnezeul nostru fiind chemat la nuntã de preacurata Sa Maicã, a fãcut întâia Sa minune, prefãcând apa în vin.

Aºtepta ºi el venirea lui Hristos, ca un legiuitor ce era. Pce Care aflându-L Filip cel din Betsaida, ºi cunoscând cã aºtepta venirea lui Hristos, i-a zis cu bucurie: “Aflat-am pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret, de Care au scris Moise în lege ºi proorocii” (Ioan I, 46). Mergând Natanail ºi vãzând pe Hristos, a crezut într-Însul ºi L-a urmat. ªi dupã Patimi ºi dupã Înviere, propovãduindu-L Dumnezeu adevãrat, s-a sfârºit.