Sinaxar 21 Martie

În aceastã lunã, în ziua a douãzeci si una, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Iacob, episcopul si mãrturisitorul.

>Acest sfânt pãrinte, petrecând viata sihãstreascã din fragedã tinerete, s-a fãcut cu totul curat prin post si prin toate celelalte pãtimiri. Pentru viata lui virtuoasã a fost fãcut episcop si a suferit multe prigoane din pricinã cã se opunea luptãtorilor împotriva sfintelor icoane. În timpul acestor prigoane pãtimind cu rãbdare si luptându-se cu foamea si cu setea, si-a dat în cele din urmã duhul sãu.

Tot în aceastã zi, pomenirea celui între sfinti pãrintelui nostru Toma, patriarhul Constantinopolului.

>Cel între sfinti pãrintele nostru Toma, din pricina vietii lui nespus de virtuoase si a întelepciunii si evlaviei lui, a fost hirotonit mai întâi diacon al Bisericii celei Mari si a fost fãcut sachelar, de cãtre preacuviosul si preamarele întru minuni pãrintele nostru Ioan Postitorul, în timpul împãrãtiei de-a pururi pomenitului si fericitului împãrat Mauriciu. Dupã moartea sfântului Ioan Postitorul si al lui Chiriac, urmasul sãu, pe scaunul arhieresc a fost ridicat la treapta de patriarh al Constantinopolului cuviosul pãrintele nostru Toma, care a rãmas pe scaunul patriarhal timp de trei ani si nouã luni. Luptând mult împotriva eresurilor si întãrind dogmele cele ortodoxe împotriva acestora, a pãstorit bine si plãcut lui Dumnezeu turma sa si apoi a adormit în pace.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfintilor mucenici Filimon si Domnin.

>Acestis finti erau de fel din marea cetate a Romei. În vremea prigoanei, ducându-se în Italia si acolo propovãduind cuvântul lui Dumnezeu si aducând pe multi la credinta lui Hristos, îi botezau. Pentru aceasta ei au fost prinsi de cãtre închinãtorii la idoli si au fost adusi înaintea mai-marelui tinutului. Dar pentru cã nu se plecau nici la cuvintele lingusitoare care li se grãiau si nici atunci când li s-au fãgãduit tot felul de daruri, ci chemau în toatã clipa pe Hristos si-L propovãduiau tuturor Dumnezeu adevãrat, au fost dezbrãcati si trântiti la pãmânt, fiind bãtuti cumplit de patru ori si apoi aruncati în închisoare. Dupã ce au fost tinuti în închisoare câtãva vreme, au fost scosi si li s-au tãiat capetele cu sabia.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Viril, episcopul Cataniei.

>Sfântul Viril a fost ucenic al sfântului apostol Pavel. Si pãstorind, ca episcop al Cataniei, bine si plãcut lui Dumnezeu turma încredintatã lui si lucrând tot felul de minuni, a adus pe multi la credinta în Hristos. Dintre toate acestea trebuie amintitã negresit una. Astfel, în locul acela se afla un izvor care avea o apã foarte amarã si a cãrui amãrãciune, sfântul, rugându-se lui Dumnezeu, a schimbat-o în dulceatã. Lucrul acesta vãzându-l un elin oarecare, care eta foarte aprins închinãtor la idoli, a crezut în Hristos si odatã cu el au mai crezut si multi altii. Dupã o viatã împodobitã cu astfel de fapte, ajungând la adânci bãtrâneti si adormind somnul cuvenit sfintilor, a fost îngropat într-aceeasi insulã cu cinste, dând pânã astãzi tot felul de vindecãri celor ce cu credintã se apropie de mormântul lui.