Sinaxar 5 Mai

În aceastã lunã, în ziua a cincia, pomenirea sfintei mari muceniþe Irina.

Aceasta a fost singura fiicã nãscutã lui Liciniu, regele din cetatea ce se cheamã Maghedon. La început sfânta s-a numit Penelope, ºi atât strãlucea cu frumuseþea trupului, încât întrecea pe vârstnicile ei. Ea trãia într-un turn înalt zidit de tatãl sãu, cu treisprezece fecioare frumoase, având multã avere spre slujba ei, ºi scaun, masã ºi sfeºnic, toate fãcute de aur. ªi era când a fost aºezatã acolo de ºase ani, fiind învãþatã de oarecare bãtrân Apelian, pe care îl rânduise Liciniu sã intre la dânsa. Într-una din zile, ea a vãzut cã a venit o porumbiþã, ºi aducând o ramurã de mãslin, a pus-o pe masã; iar un vultur aducând o cununã fãcutã din flori a pus-o pe masã. Apoi a vãzut cã a venit pe altã fereastrã un corb ºi a pus un ºarpe pe masã. De acestea mirându-se ea, ºi cugetând ce pot sã însemne a întrebat pe bãtrânul Apelian, care i le-a dezlegat zicând: Cã porumbiþa este nevoinþa gândului ei ºi ramura cea de mãslin este pecetea lucrurilor ºi deschiderea botezului; iar vulturul, care este împãrat celorlalte pãsãri, prin cununã îi însemna biruinþa spre bunãtãþile cele alese; iar corbul care adusese ºarpele, însemna necazul ºi reaua ei pãtimire. În scurt spunând, i-a tâlcuit ºi i-a arãtat ei nevoinþa muceniciei, ce avea sã îndure pentru Hristos. ªi alte preamãrite pentru dânsa se spun.
Se spune cã i s-a dat numele prin chemare de înger, în loc de Penelope, fiind numitã Irina, ºi cã acel înger a învãþat-o credinþa lui Hristos ºi i-a spus cã se vor mântui multe suflete printr-însa. ªi cã va veni la dânsa Timotei, ucenicul lui Pavel, ºi o va boteza. Iar când acestea s-au împlinit, ea zdrobind idolii tatãlui sãu, i-a aruncat jos. Pentru aceasta a fost mai întâi cercetatã de tatãl sãu, care a poruncit sã fie datã sã o calce caii, dintre care unul în loc sã-i facã ei vreun rãu, s-a repezit asupra tatãlui ei ºi l-a trântit jos ºi l-a omorât ºi a fericit pe sfânta cu glas omenesc. Iar ea îndatã fiind eliberatã din legãturi, la rugãmintea poporului a fãcut rugãciune, ºi a înviat pe tatãl ei, care a crezut în Mântuitorul Hristos, cu trei mii de oameni ºi cu femeia sa dimpreunã, ºi primind botezul, a lãsat împãrãþia, ºi-a petrecut viaþa în turnul ce zidise pentru fiica sa.
Dupã aceea, luând împãrãþia Sedechie, sfânta a fost silitã sã jertfeascã la idoli ºi neplecându-se, a fost aruncatã cu capul în jos într-o groapã adâncã, în care erau tot felul de târâtoare veninoase ºi a rãmas nevãtãmatã. Dupã patru zile, fiind scoasã de acolo, a fost supusã la multe chinuri, dar a rãmas sfânta nevãtãmatã. Pentru aceastã minune au trecut la credinþa în Hristos opt mii de suflete.
Dupã ce a cãzut Sedechie din împãrãþie, s-a ridicat Savorie, fiul sãu, cu oaste asupra aceluia ce-l scosese pe tatãl sãu din împãrãþie. Atunci întâmpinând sfânta Irina pe Savorie înaintea cetãþii, l-a orbit ºi pe el ºi pe oastea lui cu rugãciunea, ºi iarãºi cu rugãciunea l-a fãcut sã vadã. Pentru aceasta nemulþumitorii au supus-o la multe chinuri, dar desfãcându-se pãmântul a înghiþit pe slugile tiranului, din care pricinã au trecut mulþi la credinþa în Hristos. ªi rãmânând tiranul încã tot în necredinþã, a venit îngerul Domnului ºi lovindu-l l-a ucis.
ªi fiind sfânta slobodã, umbla prin cetate, fãcând multe ºi mari minuni ºi în alte multe cetãþi unde a mers ºi unde a propovãduit pe Hristos, fiind supusã la nenumãrate chinuri, din care rãmânea nevãtãmatã, de cãtre regele Numenau în cetatea Calinicon ºi de cãtre regele perºilor Savorie. Aceste minuni dupã gândurile omeneºti pot pãrea unora de necrezut, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinþã cele ce la oameni sunt în neputinþã. Aºadar, pe scurt, a fost adusã sfânta la judecatã, mai întâi adicã de tatãl ei, Liciniu, a doua oarã de Sedechie ºi Savorie ºi Numerian fiul lui Sevastian ºi de eparhul Vavdon, ºi Savorie regele perºilor; iar cetãþile în care a mãrturisit sunt acestea: Maghedon patria ei, Calinicon, Constantina ºi Mesimvira. Pomenirea muceniciei ei a fost scrisã de Apelian dascãlul sãu.