Sinaxar 19 Ianuarie
În aceasta luna, în ziua a nouasprezecea pomenirea cuviosilor nostri parinti Macarie Egipteanul si Macarie Alexandrinul.
Sfântul Macarie Egipteanul s-a nascut si a crescut pentru viata pustniceasca. Din frageda copilarie îndeletnicindu-se cu fapta buna si iubind viata virtuoasa si împodobindu-se cu ea, a ajuns locas dumnezeiesc al Duhului. A dobândit atâta rabdare în ostenelile lui pentru fapta buna, încât a primit puterea sa goneasca duhurile necurate. El avea deopotriva si darul întelegerii; spunea mai dinainte ce avea sa se întâmple si era facator de minuni. Pentru toate acestea dupa rugamintea îndelungata a arhiereului de atunci, a primit preotia, caci arhiereul a hotarât sa nu stea ascunsa faclia sub obroc, ci a cautat sa-si sfinteasca mâna, prin atingerea de el. Dupa sfintire Macarie s-a dedat la nevointe si mai grele: a facut o hruba pe sub pamânt, care începând de la chilia lui, se întindea pe o lungime de o jumatate de stadiu, si la capatul hrubei si-a sapat cu mâinile lui o pestera. Când veneau multi oameni sa-l cerceteze, el intra în hruba si se ascundea în pestera si nimeni nu-l afla. Cât despre mâncare si bautura, este de prisos sa mai vorbim, de vreme ce trupul prin înfrânarea cea desavârsita si dumnezeiasca marturisea aceasta. Odata, venind la el un eretic, stapânit de demonul îngâmfarii si zicând ca nu exista învierea mortilor, ca sa-l înfrunte pe acest eretic, cuviosul a înviat pe un mort. Si zicea cuviosul ca sunt doua cete de demoni; una se lupta cu oamenii prin patimi înspaimântatoare si alta, a îngâmfarii, împinge pe oameni la ratacire. Satan rânduieste ceata din urma la fermecatori si la eretici. Acest sfânt a proorocit urgia Domnului asupra ucenicului sau, care ascundea lucrurile saracilor si nu se pocaia si pentru aceasta s-a si îmbolnavit de lepra. Iar pe unul, care împins de demon mânca în fiecare zi câte trei cosuri de pâine, si bea un vas mare de vin, l-a facut sa manânce numai trei bucati mici de pâine. Cuviosul Macarie a vazut si pe diavol cum îsi purta mestesugirile si înselaciunile în tigvulite. Pe Teopempt monahul, cel înselat de diavol, l-a îndreptat. El a auzit glas dintr-o tigva uscata a unui preot al idolilor, care se gasea în pustiu, zicând ca prin mijlocirea rugaciunilor lui cei din chinurile iadului se usureaza putin. A proorocit pustiirea asezarilor calugaresti de la Skit. Pe un mort l-a înviat, ca sa spuna unde a ascuns averea unor oameni si iarasi a poruncit de a adormit. Deci cu astfel de lucruri dumnezeiesti fiind împodobit, a parasit viata la adânci batrâneti, traind nouazeci de ani.
Iar sfântul Macarie Alexandrinul a fost preot al asezarilor calugaresti numite Chilii.
El a dovedit liniste si rabdare deplina si a savârsit lucruri marete si minuni. De faptele lui cele bune s-a minunat si marele Antonie zicând: “Iata Duhul Sfânt S-a odihnit întru tine, si vei fi mai departe mostenitor al faptelor mele bune”. Acest Macarie, când auzea ca cineva a facut o fapta duhovniceasca de seama, umplându-se de râvna, o îndeplinea si el. Astfel, auzind ca monahii de la Tabenisi în tot postul mare mâncau bucate negatite la foc, s-a hotarât sa nu mai manânce sapte ani bucate pregatite la foc, ci numai verdeturi crude si legume muiate. Se lupta sa înlature si somnul: douazeci de zile si douazeci de nopti n-a intrat sub vreun acoperamânt, ci a stat afara în arsita zilei si în frigul noptii. Odata, fiind necajit de demonul desfrânarii, s-a dus într-un pustiu îndepartat, unde a stat gol sase luni si unde tântarii mari ca viespele l-au întepat cumplit, încât i-au basicat tot trupul; iar dupa cele sase luni, întorcându-se la chilia lui, numai dupa glas a fost cunoscut, caci trupul i se schimbase, asemanându-se cu al leprosilor. Odata, sapând un put, un sarpe otravitor s-a atins de mâna lui; iar el prinzându-l l-a omorât, zicând: “Nefiind trimis de Dumnezeu, cum ai îndraznit sa te atingi de mine?” Alta data a intrat în Mânastirea Tabenisiotilor, îmbracat în haine mirenesti, vrând sa afle cum vietuieste fiecare dintre cei de acolo. Si sosind Postul cel mare, a vazut la ei purtari felurite: astfel, unul mânca în fiecare seara, altul la doua, altul la trei, altul la cinci seri; iar altii, stând toata noaptea în picioare, a doua zi se asezau la lucru. Macarie însa, udând mladite de finic, a stat într-un colt pâna s-au împlinit patruzeci de zile si a sosit Pastile. Si în toate aceste zile n-a gustat nici pâine, nici apa, nu a facut nici îngenuncheri, n-a sezut, nu s-a culcat si nu a gustat nici un fel de hrana, decât numai duminica putina varza cruda. Se mai istoriseste despre acest sfânt ca odata, sezând în ograda si graind altora lucruri folositoare, a intrat o hiena, aruncând la picioarele sfântului puiul ei orb. Iar sfântul dând cu scuipat peste ochii lui l-a facut sa vada: hiena l-a luat si a iesit afara. Si a doua zi dimineata a adus grabita o piele de oaie fericitului, care a zis catre ea: “Eu nu primesc lucruri nedrepte”, iar ea plecându-si capul a iesit din ograda.
Acest Macarie a vazut si el pe diavol purtând tot felul de înselaciuni, înfasurate într-o haina zdrentuita si parând ca sunt închise în niste tigvulite.Sfântul Macarie era mic de stat, slab si spân, având numai câteva fire de par pe buza si în vârful barbii. Caci din cauza asprimii ostenelilor sihastresti, nici parul nu i-a crescut. Traind astfel în pustnicie si ajungând la adânci batrâneti, s-a mutat catre Domnul.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfintei Eufrasia.
Aceasta mucenita a fost din cetatea Nicomidiei si a trait pe vremea împaratului Maximian. Era de neam vestit, fiind împodobita cu obiceiuri întelepte si bune.Deci, nevrând sa jertfeasca demonilor, a fost batuta cumplit. Si ramânând mai departe neînduplecata a fost data unui barbat barbar, sa fie batjocorita. Dar ea l-a amagit pe acesta zicându-i ca, daca nu o va necinsti, îi va da o doctorie care îl va feri de loviturile sabiilor si de navalirile vrajmasilor. Si ca dovada a tariei acestei doctorii, i-a zis sa-si încerce sabia pe gâtul ei, care ar ramâne neatins de orice lovitura. Acest barbar crezând spuselor ei si-a repezit cu putere sabia în aceasta mucenita, care-si întinsese gâtul, si asa i-a taiat capul.
Tot în aceasta zi, pomenirea aducerii moastelor celui între sfinti parintelui nostru Grigorie Teologul, în biserica Sfintilor Apostoli.
Tot în aceasta zi, pomenirea minunii celei mari din Niceea, când sfântul Vasile cel Mare a deschis prin rugaciune usile bisericii sobornicesti si a dat-o în seama ortodocsilor.
Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului parintelui nostru Meletie Valisiotul Marturisitorul, care a trait în anii o mie doua sute trei.
Tot în aceasta zi, pomenirea celui între sfinti parintelui nostru Marcu Eugenicul cel din Efes, singurul luptator, aparator si pazitor al Ortodoxei.
Tot în aceasta zi, pomenirea celui între sfintii parintelui nostru Arsenie, arhiepiscopul Cherchirei, care în pace s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.