Sinaxar 18 Aprilie

În aceastã lunã, în ziua a optsprezecea, pomenirea sfântului preacuviosului pãrintelui nostru Ioan, ucenicul sfântului Grigorie Decapolitul.

Acest între sfinþi pãrintele nostru Ioan, din cruda vârstã urând viaþa lumeascã ºi iubind pe Hristos, s-a dus cãtre marele Grigorie Decapolitul ºi, fiind fãcut de cãtre acela monah, era împreunã cu el, nevoindu-se întru toate ºi slujind lui Dumnezeu. ªi aºa de vestit s-a fãcut întru ascultare ºi aºa de plecat întru supunere ºi prea gata spre slujire, încât ºi marele Grigorie se bucura de el ºi slãvea pe Dumnezeu. Dupã sãvârºirea sfântului Grigorie apoi s-a mutat la loc strãin ºi necunoscut ºi acolo se nevoia. De aici mergând la Locurile Sfinte, s-a mutat la Lavra sfântului Hariton, ºi s-a dat pe sine spre mai multe nevoinþe ºi virtuþi ºi aºa în pace s-a odihnit.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului pãrintelui nostru Cosma, episcopul Calcedonului.

Sfântul Cosma arhiereul ºi mãrturisitorul lui Hristos a fost din cetatea Constantinopol, ºi din copilãrie iubind pe Hristos a lãsat lumea aceasta deºartã, ºi a fost tuns în cinul monahicesc. ªi cu postirea ºi cu celelalte fapte bune pe sineºi curãþindu-se, s-a fãcut locaº al Sfântului Duh, ºi a fost pus episcop în Calcedon, în vremea rãucredincioºilor luptãtori împotriva icoanelor ºi multe nevoinþe a arãtat, ajutând dreptei credinþe. ªi silit fiind de împãraþii eretici ca sã se lepede de închinarea la sfintele icoane, nu i-a ascultat. Pentru aceea izgonire a suferit ºi multe încercãri a rãbdat. ªi iarãºi chemat fiind, ºi silindu-l ca sã se împreuneze cu eresul acelora, n-a vrut sã-i asculte. Întru scârbe fãrã de numãr a fost aruncat ºi împreunã cu cuviosul Auxentie se nevoia. ªi fiind ispitit ºi chinuit de cãtre cei rãucredincioºi ºi ticãloºi luptãtori împotriva icoanelor, s-a sãvârºit ºi cãtre Domnul s-a dus.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuvioasei Maicii noastre Atanasia.

Aceastã fericitã, cu numele nemuririi, s-a nãscut din pãrinþi dreptcredincioºi în insula Eghina. Învãþând apoi Psaltirea ºi toatã slujba bisericeascã, s-a dat pe sine lui Dumnezeu; pãrinþii ei însã au însoþit-o fãrã voia ei cu bãrbat; dar dupã ºaisprezece zile de însoþire, nãvãlind barbarii, au tãiat ºi pe bãrbatul ei cu sabia. Atunci sfânta înnoindu-ºi gândul sãu cel dintâi se nevoia cum ar putea scãpa de pãrinþi, ca sã nu ajungã la a doua însoþire ºi în acestea zãbovindu-ºi ea cugetul, a sosit poruncã împãrãteascã, ca toate femeile de acolo cele întru vãduvie sã se însoþeascã cu pãgânii, pentru care iarãºi fãrã voia ei, a ajuns la a doua însoþire. Însã ºi de mântuirea sa pururea îngrijindu-se, zãbovea în rugãciuni, împãrþindu-ºi bogãþia sa la sãraci; iar dupã câtãva vreme a înduplecat pe bãrbatul sãu sã se facã monah, deºi era pãgân. Care ºi în câtãva vreme cu cuvioºie fiind împodobit s-a mutat cãtre Domnul; ºi de atunci câºtigând ea slobozenie, ºi-a împãrþit toatã averea ºi luând cu sine ºi alte femei, s-a dus la o sihãstrie, unde fãcându-se cãlugãriþã, foarte se nevoia împreunã cu acelea. Hrana ei era numai puþinã pâine ºi apã dupã al nouãlea ceas, dar ºi acestea cu înfrânare. În cele trei posturi de peste an, numai cu verdeþurile se hrãnea, ºi acestea la douã zile. Apoi dupã patru ani a fost rânduitã sã fie stareþã schitului ºi de atunci a voit sã fie ea cea mai micã decât toate cãlugãriþele; încât nici nu se cunoºtea cã este stareþã. Când dormea, nu pe aºternut, ci pe o piatrã, înadins spre aceasta gãtitã culcându-se, se împãrtãºea de puþin somn. Iar dupã trecerea a patru ani îmbolditã fiind de dorul liniºtii, ieºind de acolo împreunã cu cele ce merseserã la sihãstrie, s-au dus la loc liniºtit, unde din destul secerau roadele liniºtii. Iar mai înainte cu douãsprezece zile cunoscând sfânta mutarea sa cãtre Dumnezeu ºi vestind-o surorilor cãlugãriþe, mulþumea Domnului; iar pe ele adunându-le a rânduit pe cea care sã fie în locul ei stareþã; ºi în ziua de pe urmã când era sã fie mutarea ei cãtre Domnul, stãruind ea la cântarea Psaltirii împreunã cu surorile, ºi ajungând la sfârºitul ei, fãcând pentru surori rugãciune, ºi-a dat duhul lui Dumnezeu.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului noului mucenic Ioan cel din Ianina, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1527 ºi care de foc ºi de sabie s-a sãvârºit.