Sinaxar 7 Aprilie

În aceastã lunã, în ziua a ºaptea, pomenirea sfântului mucenic Caliopie.

Acest sfânt mucenic a fost pe vremea împãratului Maximian, fiu al Teocliei, învãþat în credinþa lui Hristos, ºi era din Perga Pamfiliei, crescut lângã maicã-sa cu dreapta credinþã ºi nevoindu-se cu dumnezeieºtile Scripturi. Fiind pornitã prigoanã asupra creºtinilor, întãrindu-se pe sine, ºi luând învãþãturi ºi sfãtuire de la maicãsa, ca sã moarã pentru mãrturisirea lui Hristos, s-a dus însuºi, nechemat, la guvernatorul Maxim în cetatea lui Pompie, ºi propovãduind înaintea lui numele lui Hristos, a fost legat cu coatele mâinilor îndãrãt ºi bãtut cu plumb, întins pe o roatã ºi ars dedesubt cu foc. Dar arãtându-se îngerul Domnului, a oprit roata ºi focul s-a rãcit ºi s-a arãtat îngerul cu groazã, pentru cei ce-l priveau. Iar pe sfântul l-au luat ºi l-au bãgat în temniþã cu carnea sfãrâmatã, unde intrând maicã-sa, îi ºtergea sângele de pe rãni. ªi, împãrþindu-ºi ea toatã averea la sãraci, ºi iertându-ºi robii ºi roabele, care erau pânã la cinci sute ºi cincizeci cu toþii, s-a alãturat fiului ei ºi cântau împreunã. Iar la miezul nopþii, s-a fãcut luminã în temniþã, ºi a venit glas de sus, care fericea îndrãznirea ºi mãrturisirea mucenicului, care mai vârtos se înãlþa spre lupte. Deci rãmânând întru acestea neclintit, a fost osândit sã fie rãstignit; ºi a devenit pãrtaº la patimile Stãpânului, nu numai cu chipul morþii, ci ºi cu vremea în care se întâmplau acestea, fiindcã era în sfânta Joia cea mare, înaintea Învierii lui Hristos, Dumnezeului nostru. Rãstignindu-l cu capul în jos, cã ºi maicã-sa poftise aceasta, dând încã ºi cinci galbeni de aur chinuitorilor pentru aceasta; a doua zi, în Vinerea cea mare, la trei ceasuri, ºi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Iar dupã ce l-au pogorât de pe cruce, a cãzut maicã-sa peste dânsul ºi, leºinând, ºi-a dat ºi ea sufletul, ºi a fost îngropatã cu sfântul mucenic ºi fiul ei la un loc.

Tot în aceastã zi, pomenirea celui între sfinþi pãrintelui nostru Gheorghe, episcopul Mitilenei.

Acest sfânt, din micã vârstã iubind pe Hristos, s-a cãlugãrit. ªi plinind tot felul de virtute, a câºtigat mai mult decât alþii smerenie. ªi fiind foarte milostiv, a fost înãlþat în scaunul Mitilinei. Întru care binestrãlucind ºi biruind cu multa înþelepciune pe luptãtorii împotriva icoanelor, ºi fãcându-i a-ºi cunoaºte rãtãcirea, ºi mãcar cã se afla în trup, dar pentru covârºitoarea sa cumpãtare cu îngerii se aduna, s-a mutat din viaþa aceasta. ªi dãruind izvor de minuni din dumnezeieºtile sale moaºte, este vrednic a fi iubit de toþi.