Sinaxar 14 Martie

În aceastã lunã, în ziua a paisprezecea, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Benedict de Nursia.

>Cuviosul pãrintele nostru Benedict, al cãrui nume pe latineste înseamnã "binecuvântatul", era de fel din tinutul romanilor, din provincia Nursia si se trãgea din pãrinti credinciosi si bogati. Pãrãsindu-si casa, pe pãrintii sãi si toatã averea pãrinteascã, încã de pe când era tânãr si bãrbat nedesãvârsit, a plecat împreunã cu aceea pe care o avusese dãdacã într-un loc pustiu, unde, prin virtute si înfrânare apropiindu-se de Dumnezeu, a primit de sus puterea de a face minuni si tãmãduiri. Cele mai multe dintre faptele lui minunate s-au pãstrat pe larg în istoria vietii lui. De aici aflãm cã el a sãvârsit tot felul de minuni: a înviat morti, a vestit de mai înainte cele viitoare si a vorbit despre cei ce erau departe ca si cum ar fi fost de fatã. Trebuie însã sã nu uitãm un lucru de mare însemnãtate, si anume cã, mai înainte de a se muta la Domnul a grãit în chip profetic celor care se gãseau împreunã cu el si a adus si la cunostinta celor ce se gãseau departe cã se va întâmpla si un semn oarecare, prin care vor cunoaste cu totii cã s-a desprtit de trup.

>Astfel, cu sase zile mai înainte de adormirea lui, a poruncit sã i se sape groapa si îndatã dupã aceasta a fost cuprins de o fierbintealã puternicã, iar trupul lui timp de sase zile a fost scuturat de friguri. În ziua a sasea a poruncit ucenicilor sãi sã-l ia si sã-l ducã la casa de rugãciune, unde fiind dus, dupã ce s-a cuminecat cu Sfintele Taine, stând în mijlocul ucenicilor sãi, care îl sprijineau, si-a ridicat mâinile cãtre cer si în felul acesta, privind în sus si rugându-se, si-a dat sfintitul sãu duh.

>În aceeasi clipã, doi frati, dintre care unul se gãsea stând linistit în chilia lui, iar altul locuia mult mai departe, au avut aceeasi vedenie. Astfel si unul si celãlalt au vãzut un drum minunat care se întindea de la chilia cuviosului Benedict pânã la cer, cãtre rãsãrit, si care era asternut tot cu vesminte pretioase si strãlucitoare de mãtase, iar pe acest drum se gãseau si vreo câtiva oameni minunati, care tineau fãclii în mâini si care în rânduialã desãvârsitã se suiau. Un alt bãrbat, îmbrãcat în alb, si el si strãlucitor de luminã, care se gãsea alãturi, i-a întrebat dacã stiu al cui este drumul acesta, pe care ei, privindu-l cu mintea lor, îl gãsesc atât de minunat. Dar aceia rãspunzându-i cã nu stiu, cel ce s-a arãtat lor, le-a zis: Acesta este drumul pe care iubitul Benedict se urcã la ceruri". Dupã ce acestia si-au revenit de pe urma vedeniei pe care au avut-o, au înteles, fiecare în parte, cã sfântul Benedict se sãvârsise din viatã, ca si cum ar fi fost de fatã si l-ar fi vãzut sãvârsindu-se.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului mucenic Alexandru, cel din Pidna (Macedonia).

>Lumea în mijlocul cãreia a trãit sfântul Alexandru din Pidna, trãia în întunecimea înselãciunii. Dar el, strãlucind întocmai ca o stea prealuminoasã, a dat pe fatã nebunia rãucredinciosilor, a rãnit cu cuvintele sale, întocmai ca si cu niste sãgeti, pe vrãjmasul cel trufas si a doborât la pãmânt toatã înselãciunea, propovãduind si mãrturisind cu îndrãznire pe Hristos in vremea persecutiei împãratului Maximin (305-311). Pentru aceasta, cei ce se gãseau în fruntea înselãciunii, neputând suferi pânã în cele din urmã, îndrãzneala si vitejia lui, s-au strãduit, cu diferite mestesugiri, sã nimiceascã tãria lui. Dar nefiind în stare sã izbuteascã aceasta, i-au tãiat capul cu sabia. Dumnezeu l-a rãsplãtit cu harul tãmãduirilor; cãci sfintele lui moaste vindecã de toatã boala pe cei ce cu credintã se apropie de ele.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru si mãrturisitor Eushimon, episcopul Lampsacului.

Sf. Eushimon Marturisitorul, Episcopul Lampsacului, a trait in Asia Mica, pe coasta Peninsulei Dardanele, fiind recunoscut pentru viata virtuoasa si sfânta pe care o ducea. El a suferit pentru sfintele icoane sub împaratul iconoclast Teofil (829-842). Dupa ce a fost intemnitat, a fost trimis in exil unde s-a stins din viata.