Sinaxar 13 Martie

În aceastã lunã, în ziua a treisprezecea, prãznuim pomenirea aducerii moastelor celui între sfinti pãrintelui nostru Nichifor, patriarhul Constantinopolului.

>Dupã ce urâtorul de Dumnezeu împãrat Teofil a încetat din viatã, iar sceptrul împãrãtiei a fost luat de binecredinciosii împãrati Teodora si Mihail, pe lângã toate celelalte fapte bune pe care le-au fãcut, ei s-au arãtat, deopotrivã, plini de evlavie fatã de toate cele sfinte. Mânati fiind de astfel de gânduri, ei au trimis de au chemat pe cei mai de seamã dintre monahii timpului, cercetând împreunã cu ei cele ce trebuiau sãvârsite pentru punerea din nou în cinste a sfintelor icoane. Toti cãzând la întelegere cu ei, au alungat de pe scaunul patriarhal pe nelegiuitul Ioan si în bunã întelegere si cu voia lui Dumnezeu au asezat ca patriarh pe marele Metodie. Si îndatã Biserica lui Dumnezeu si-a recãpãtat vechea strãlucire, împodobindu-se cu sfintele si cinstitele icoane. Cei ce o conduseserã pânã atunci cu nevrednicie au fost înlocuiti cu cei ce se strãduiau cu pãzirea învãtãturilor celor drepte.

>Dupã trecere de patru ani de la aceasta, preasfintitul Metodie, mânat fiind de râvnã dumnezeiascã, a grãit cãtre cinstita împãrãteasã si cãtre Mihail: "Nu este drept ca cinstitele si sfintele moaste ale cucernicului si preacuvi-osului între patriarhi Nichifor, care a fost surghiunit pentru credinta cea nepãtatã a Bisericii si a scaunului patriarhal si care si-a sãvârsit viata în surghiun, sã nu fie aduse în Constantinopol". Deci, si împãrãteasa si Mihail gândind la fel cu el, au trimis de îndatã ca sã fie aduse în cetate moastele sfântului Nichifor. Împreunã cu preotii si cãlugãrii si multimea de popor, care au pornit cãtre biserica sfântului Teodor, în care se gãseau asezate moastele sfântului mãrturisitor Nichifor, a pornit însusi marele Metodie. Si ajungând acolo si sãrutând cu totii sfintele moaste si fãcând litanie cu priveghere de toatã noaptea si cu cântãri, au desfãcut mormântul în care se gãsea trupul acela preacinstit si mult pãtimitor si l-au gãsit cu totul întreg si nestricat, cu toate cã de la asezarea lui acolo trecuserã nouãsprezece ani. Deci, luându-l si asezându-l într-o raclã, l-au dus pe mâinile preotilor si ale monahilor, cu lumânãri aprinse si cu cântãri pânã la corabia împãrãteascã si au pornit spre Constantinopol. Iar de îndatã ce au trecut de strâmtoarea cetãtii, însusi împãratul si tot senatul cu lumânãri aprinse în mâini le-au iesit întru întâmpinare, iar dupã oprirea corãbiei, sãrutând racla sfântului si luând-o pe umeri au depus-o în biserica cea mare. Si fãcând acolo priveghere, toatã noaptea, a doua zi de dimineata luându-l de acolo, în acelasi chip l-au dus si l-au asezat în biserica sfintilor apostoli, în ziua a treisprezecea a lunii martie, în aceeasi zi, adicã, în care fusese trimis în surghiun.