Sinaxar 13 Iunie

În aceasta luna, în ziua a treisprezecea pomenirea Sfintei Mucenite Achilina.

Aceasta a trait în zilele împaratului Diocletian, si era din Vivlos, cetate a Palestinei, fiica unui mare si stralucit barbat, anume Eutolmie. Si fiind botezata de Eutalie episcopul, si ajungând în vârsta de 15 ani, tragea si întorcea spre credinta în Hristos pe fetele cele ce erau de vârsta ei si crescute împreuna cu dânsa, si le învata sa se fereasca de idoli. Dar a fost pârâta la guvernatorul Ulosian de un oarecare Nicodim. Si fiind adusa la întrebare, a marturisit numele lui Hristos. Si pentru aceea a fost batuta si patrunsa prin urechi cu tepi de fier arse, atâta cât i-a dat si sângele pe nari, si i s-a încins tot capul de arsura; dupa aceea taindu-i-se capul, s-a mutat catre Domnul.
Si se face pomenirea ei în sfânta sa mucenicie ce se afla aproape de târgul ce este lânga zid.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Iacov, cel ce prin înselaciune s-a închinat lui anticrist, adica diavolului.

Acest fericit Iacov, fiindca a iubit pe Hristos, a urât lumea, si a parasit toata averea sa, fara a întrebuinta ceva din aceasta. Însa dupa acestea, prin lucrarea urâtorului de om, diavolul, atâta s-a mândrit, încât a îndraznit si zicea: “Cine altul stie mai bine decât mine mântuirea mea?” Pentru aceasta a întrebuintat multe si mari nevointe, însa fara întrebare de cei socotitori, dupa cum învata dumnezeiestii parinti. Ci cu însasi voia si buna placerea sa, pentru aceasta a si fost înselat de catre diavolul, caci venind la dânsul un înger viclean, adica un demon, prefacut în chip de înger al luminii, i-a zis: “Curateste-ti chilia ta, si sa aprinzi candele si faclii, si sa o afumi cu miruri si tamâieri, bine împodobindu-te pe tine însuti, pentru ca, placându-i nevointa ta, Hristos vine în noaptea aceasta pentru ca sa-ti dea multe daruri”. Iar nepriceputul Iacov, prin mândrie fiind înselat, a facut toate acestea. Si asa a venit la el anticrist cu marire si nalucire multa, la miezul noptii. Iar Iacov deschizând usa chiliei sale s-a închinat lui; iar diavolul lovind pe Iacov în frunte, dupa dumnezeiasca iconomie, n-a stat, ci s-a întors înapoi si a fugit. A doua zi, dimineata, Iacov plângând a mers la un batrân; iar batrânul mai înainte de a auzi de la Iacov vreun cuvânt, a zis catre el: “Fugi de aicea, caci al fost batjocorit de satana”. Deci dupa ce Iacov a plâns de ajuns si s-a sfarâmat cu inima, atunci batrânul certându-l mult si sfatuindu-l, l-a trimis la viata de obste, iar el ascultând, a mers la obste si a slujit la bucatarie sapte ani, cu multa smerenie si ascultare; dupa aceea a sezut singur în chilie alti sapte ani, lucrând lucrul mâinilor cu masura, si pazind canonul dat cu multa scumpatate. Si asa învatând calea lui Dumnezeu cea fara amagire, cu multa deslusire, s-a facut facator de minuni prea ales; si asa si-a savârsit viata sa, mutându-se catre Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Trifilie, episcopul Lencusiei, în Cipru.

Sfântul Trifilie, Episcopul Leukosiei, s-a nãscut la Constantinopol ºi a studiat în Beirut – Liban. Era foarte inteligent ºi literat, cu toate acestea ºi-a ales ca îndrumãtor un om fãrã educaþie dar de o sfinþenie rarã, ºi anume pe Sf. Spiridon al Trimitundei (prãznuit în 12 decembrie). În vremea aceea, împãratul Constantin al II-lea (337-340) a cãzut grav bolnav ºi nefiind doctor care sã-l poatã ajuta, s-a întors la Dumnezeu pentru ajutor. În vis i-a apãrut un înger care-l îndruma spre un grup de ierarhi, dintre care i-a arãtat pe doi, spunând cã numai prin ei se va putea vindeca. Împãratul a dat imediat un edict prin care îi chema pe episcopi la adunare, printre ei fiind ºi Sf. Spiridon, care împreunã cu discipolul sãu, Sf. Trifilie s-au prezentat în faþa împãratului. Bolnavul i-a recunoscut îndatã pe cei prin care avea sã se vindece dupã cum i-a arãtat îngerul. S-a închinat în faþa lor ºi i-a rugat sã se roage pentru sãnãtatea lui. Atunci Sf. Spiridon a pus mâna pe capul împãratului ºi dupã ce s-a rugat acesta s-a însãnãtoºit. Sf. Trifilie a fost impresionat de viaþa frumoasã de la palat, de figura impunãtoare a împãratului ºi de toate frumuseþile de-acolo, încât Sf. Spiridon l-a întrebat “De ce te minunezi?” Crezi cã toate acestea îl fac pe împãrat mai drept în faþa lui Dumnezeu?” Toþi aceºtia, împãratul împreunã cu demnitarii vor sta în faþa scaunului de judecatã al lui Dumnezeu cu cei mai sãraci laolaltã. Omul trebuie sã caute binecuvântarea ºi slava cereascã.” La scurt timp, Sf. Trifilie a fost înscãunat Episcop al Leukosiei în Cipru ºi îl vizita deseori pe Sf. Spiridon. Odatã, au trecut împreunã pe lângã niºte vii ºi o grãdinã foarte frumoase ºi pline de rod, numite Parimnos. Sf. Trifilie a fost din nou atras de aceste pãmânturi ºi ar fi dorit sã le exploreze mai îndeaproape. Sf. Spiridon, citindu-i gândurile l-a întrebat de ce îºi doreºte lucruri lumeºti ºi efemere când omul ar trebui sã-ºi adune comori în cer ºi pentru aceasta sã se nevoiascã. Astfel, prin rugãciunile mentorului sãu, Sf. Trifilie a mers pe calea desãvârºirii sale spirituale, dobândind mila, inima curatã, credinþã dreaptã ºi nu în cele din urmã iubire, pe lângã alte virtuþi. La un sinod al episcopilor care a avut loc în Cipru, pãrinþii l-au rugat pe Sf. Trifilie sã le vorbeascã, cunoscutã fiind erudiþia ºi cultura acestuia. Alegând ca subiect vindecarea slãbãnogului de cãtre Mântuitorul Hristos (Marcu 2:11), în loc de “pãtuþ” aºa cum apãrea în sfânta scripturã, a spus “pat”. Foarte nemulþumit de aceastã omisiune a Sfântului Trifilie, Sf. Spiridon i s-a adresat dur, spunându-i: “Te crezi mai vrednic decât Cel care a spus “pãtuþ” încât sã te ruºinezi de cuvintele lui?, ieºind hotãrât din bisericã. Astfel, Sf. Trifilie a primit o lecþie de umilinþã, ca sã nu mai fie niciodatã mândru de erudiþia sa. Sf. Trifilie ºi-a condus mai departe turma cu pricepere ºi din moºtenirea rãmasã de la mama sa, acesta a construit mãnãstirea de la Leukosia. Sfântul a plecat la ceruri la o vârstã foarte înaintatã, prin anul 370. Pelerinul rus Egumenul Daniel a vãzut sfintele moaºte ale Sf. Trifilie în Cipru, la începutul sec. al XII-lea.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Ana si cu fiul ei Ioan.

Sfânta Ana ºi fiul ei, Sf. Ioan, au trãit în secolul al IX-lea. Ana era fiica diaconului bisericii Vlaherne din Constantinopol. Dupã moartea soþului ei, sfânta ºi-a luat straie bãrbãteºti, schimbându-ºi numele în Eftimie. Împreunã cu fiul ei, Sf. Ioan, s-au nevoit în ascezã într-una din mãnãstirile din Bitinia, lângã Olimp.Sf. Ana a murit la Constantinopol în anul 826. Ea mai este prãznuitã ºi în 29 octombrie.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Antipatru, episcopul Vostrilor, care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Evloghie, patriarhul Antiohiei, care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor zece mii de Mucenici, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Diodor cel din Emesa, care s-a savârsit rastignit.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.