Sinaxar 12 Septembrie

În aceasta luna, în ziua a douasprezecea chinuirea Sfântului Sfintit Mucenic Autonom.

Sfantul ierarh mucenic Autonom a fost episcop in Italia. In vremea persecutilor asupra crestinilor ale imparatului Diocletian (284-305), Sfantul Autonom si-a parasit tara si s-a statornicit in Bitinia, in asezarea de la Soreus, dimpreuna cu un alt barbat numit Cornelius.
Sfantul Autonom si-a indeplinit indatoririle apostolesti cu ravna, drept care multi pagani au fost botezati in Hristos si o mare comunitate a fost formata, comunitate a carei biserica a primit hramul Sfantului Arhanghel Mihail. Pe seama acestei biserici sfantul hirotoneste pe Cornelius, mai intai diacon, iar mai apoi il ridica la cinstita treapta a preotiei. In peregrinarile sale apostolesti, predicand invatatura mantuitoare despre Hristos, Sfantul Autonom a ajuns si in tinuturile Lykaonia si Isauria.
Imparatul Diocletian a ordonat arestarea sfantului, drept pentru care sfantul se retrage la Claudiopolis, la Marea Neagra. Intorcandu-se mai apoi la Soreus l-a inaltat pe Cornelius la treapta de episcop. A plecat dupa acestea sa predice in Asia, iar la intoarcerea din Asia a predicat in imprejurimile Soreusului, la Limna.
Odata, unii dintre noii convertiti au distrus unul dintre templele pagane, pentru care paganii s-au decis sa se razbune impotriva crestinilor. Vazand acestia ceasul potrivit, au navalit asupra bisericii Sfantului Arhanghel Mihail, chiar pe cand Sfantul Autonom slujea dumnezeiasca Liturghie acolo. Si dupa ce l-au caznit, omorat-au pe dansul, inrosind cu sangele lui muceniscesc sfantul altar. Diaconita Maria a scos mai apoi trupul sfantului de sub o gramada de daramaturi si i-a dat ingropaciunea cuvenita
In vremea sfantului imparat Constantin, s-a construit o biserica deasupra mormantului. In 430 un anume preot a daramat biserica, fara sa cunoasca ca aceasta fusese construita deasupra mormantului, si a reconstruit-o intr-un alt loc. Dupa alti 60 de ani, moastele sfantului au fost gasite nestricacioase, si s-a construit acolo o sfanta biserica inchinata sfantului ierarh martir Autonom.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sf. Sfintitului Mucenic Curnut, episcopul Iconiei.

Acest sfânt, aflându-se în satul Sursalul, a fost prins de prigonitori si dus înaintea lui Perinie domnitorul, pe care mustrându-l pentru nebunia lui, acela a poruncit de i s-a taiat capul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodor, cel din Alexandria.

Acesta nu este sfântul sfintitul mucenic Teodor, arhiepiscop de Alexandria, care este praznuit in ziua de .
Ci pe sfântul acesta prinzându-l alexandrinii ca propovaduia cu îndrazneala pe Hristos, si aprinzându-se ei de mânie, îl încununara cu spini, îl batura peste obraz, îl purtara legat prin oras si îl aruncara în mare. Dar din toate acestea ramânând nevatamat cu dumnezeiescul ajutor, la sfârsit din porunca domnitorului i s-a taiat capul si s-a suit la ceruri purtator de biruinta.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Machedonie, Tatian si Teodul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ochian, care prin foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian cel din Galatia, si cei 40 de imprauna-patimitori cu el.

Acest sfânt a trait pe vremea lui Diocletian, si era în cetatea Galatia. Fiind domnitor cetatii aceleia Antonie, caruia facându-i-se stire ca sfântul este crestin si sta cu alti patruzeci într-o pestera, a poruncit sa fie prins si silit sa spuna si pe ceilalti. Vazând însa ca avea a sta înaintea domnitorului, a strigat sfântul cu glas mare catre cei împreuna pustnici cu dânsul, zicând: “Iata m-au prins si merg sa marturisesc si nu va vând; iar voi sârguiti de veniti sa ma aflati”. Iar Antonie i-a zis: “Apropie-te catre zeu si adu jertfa”. Iar fericitul i-a zis: “Tu te facusi noua bun sfetnic, de vreme ce alt lucru mai bun si mai de folos la noi nu este decât a muri pentru credinta cu care ne-am crescut”. Sfârsind iarasi judecatorul întrebarile, a poruncit sa fie ars cu foc un pat de fier, si sa fie pus sfântul deasupra patului cu fata în sus. Iar sfântul, însemnându-se peste tot trupul cu semnul cinstitei Cruci, s-a suit pe acel pat încins, dar îngerul Domnului rourând vapaia, a pazit nevatamat pe mucenic. Antonie s-a îngrozit foarte si a început a întreba pe sfântul:
“Cine esti tu, de biruiesti si focul asa lesne?” Zise mucenicul: “Slujitor al lui Dumnezeu sunt, si Iulian ma cheama”; iar Antonie zise: “Dar care îti sunt parintii?” Si sfântul zise: “O batrâna este maica mea iar tatal meu s-a mutat catre Domnul”. Atunci a poruncit ca degrab sa vina maica-sa înaintea lui; si venind ea de fata, cautând asupra ei cu salbaticiune, rastit îi zise: “Pleaca-ti, femeie, pe cel nascut al tau sa tamâieze la zei, ca de nu, te vor apuca oamenii si-ti vor rusina trupul tau, cu necinste”. Dar viteaza mama zise: “Dar ce osânda voi avea daca în sila mi se va rusina trupul? Ci mai vârtos aceasta îmi va fi mie rasplatire si cununa”.
De acestea mirându-se tiranul, a poruncit sa se dea drumul mamei sfântului, iar Fericitului Iulian sa-i taie capul. Mergând în munte, la locul de executie, sfântul, rugându-se sa-l lase putin ca sa-si faca rugaciunea, zise: “Multumescu-Ti, Doamne, ca m-ai pazit nerusinat pâna la varsarea sângelui meu; si da celor ce vor lua din tarâna mormântului meu, iertare de pacate si ferire de patimi. Si sa nu vina asupra tarinilor lor pasari stricatoare sau lacuste sau alte vietati pricinuitoare de stricaciune; si-mi primeste duhul cu pace”. Atunci s-a auzit glas din cer, zicând: “Puitorul de nevointe a deschis portile, si tu intra ca cel ce te-ai nevoit dupa lege”. Acest glas auzindu-l si ceilalti patruzeci de crestini ce erau ascunsi la poalele muntelui, au aflat savârsit pe mucenicul lui Hristos.