Sinaxar 11 Septembrie

Sinaxar 11 Septembrie

În aceasta luna, în ziua a unsprezecea, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora cea din Alexandria.

Precum împaratia cerurilor s-a asemanat cu zece fecioare, dupa pilda lui Hristos în Evanghelie, în acelasi chip si zece femei, asemanându-se cu schima barbatilor, au zdrobit boldurile ucigatorului de oameni diavol. Una dintre aceste zece a fost si Teodora ce se praznuieste acum, având numele de dar al lui Dumnezeu. Ea se tragea din cetatea Alexandriei, si a trait pe vremea lui Zenon împaratul în anul 472. Însotindu-se prin nunta cu barbat legiuit, traia viata cu buna rânduiala si neprihanita. Dar, din pizma urâtorului de bine diavol, a cazut pe ascuns în preacurvie, si cugeta a cauta si a-si afla mântuirea. Auzind cuvintele Domnului ca nu este nimic ascuns, care sa nu se faca aratat la judecata cea de apoi: “Ca nu este lucru de taina, care sa nu se arate” (Luca 8, 17), îndata a cunoscut greutatea pacatului ce a facut. Si lepadând îmbracamintea femeiasca, si luând îngereasca schima a monahilor, si în loc de Teodora s-a numit Teodor, a mers într-o mânastire barbateasca, si acolo se pocaia si plângea pentru pacatul sau.
Dupa ce a petrecut, fericita, doi ani întregi, ostenindu-se cu slujbe grele si nevoindu-se la aducerea lucrurilor celor trebuincioase mânastirii, din pizma urâtorului de suflet diavol, a fost clevetita cum ca a facut desfrânare cu o femeie, de catre unii care au adus un prunc si aruncându-l afara la poarta mânastirii, spunând mincinos ca era al ei. Pentru aceasta Fericita Teodora, primind prihanirea aceasta ca fiind adevarata, a luat pruncul si-l hranea pe el cu curatenie ca si când era al sau. Asa se sârguia, de trei ori fericita, a se tainui pe sine ca era femeie dupa fire.
Dupa aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu si pentru canonul pacatului sau, i-au îngaduit sa locuiasca lânga mânastire sapte ani întregi, luptându-se cu gerul iernii si cu arsita verii si cu culcarea pe jos, si abia cu greu mai pe urma a intrat în mânastire. De atunci, uscându-si trupul cu desele rugaciuni, cu osteneli si cu starea si privegherea cea de toata noaptea, si cugetând la mostenirea împaratiei cerurilor, a ajuns la telul pe care l-a iubit. Caci femeie fiind dupa fire, a vietuit împreuna cu barbatii fara a fi cunoscuta, si s-a nevoit ca un barbat, stralucind prin pustnicie ca un mare luminator. Pentru aceasta, fiind împovarata de ostenelile sale cele vrednice de plata, s-a suit cu bucurie catre Hristos, Mirele sau Cel dorit. Iar monahii vazând minunea aceasta preamarita, s-au spaimântat si au marit pe Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Eufrosin bucatarul.

Acest cuvios s-a nascut din parinti tarani si fiind crescut fara de învatatura, a venit la mânastire. Si îmbracându-se în schima monahiceasca, s-a facut slujitor monahilor. Fiindca petrecea totdeauna în bucatarie ca un om simplu, era defaimat si luat în râs de catre toti monahii. Dar fericitul suferea toate defaimarile cu barbatia inimii si a cugetului si cu linistea gândului, fara a se tulbura cât de putin. Caci, cu toate ca era simplu dupa cuvânt, însa nu era simplu si cu întelegerea. Caci în mânastirea aceea, unde se afla fericitul acesta Eufrosin, era si un preot iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu sârguinta pentru ca sa-i arate Dumnezeu bunatatile, pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe El. Sf. Eufrosin bucatarul
Într-o noapte, dormind preotul, i se arata în somnul lui ca se afla într-o gradina si privea cu mirare si cu spaima la bunatatile cele veselitoare ce se aflau acolo. Si vazu acolo si pe Eufrosin bucatarul mânastirii, care sta în mijlocul livezii si se desfata de bunatatile acelea. Apropiindu-se de el, îl întreba: “A cui este gradina aceea? Si cum s-a aflat el acolo?” Iar Eufrosin a raspuns: “Gradina aceasta este locuinta alesilor lui Dumnezeu, iar eu pentru multa bunatatea Dumnezeului meu, sunt iertat a ma afla aici”. Iar preotul i-a zis lui: “Si oare ce faci în aceasta gradina?” Eufrosin a raspuns: “Eu stapânesc toate câte vezi aici si ma bucur si ma veselesc de privirea si câstigarea acestora”.
Atunci preotul i-a zis: “Poti sa-mi dai ceva din bunatatile acestea?” Eufrosin a raspuns asa: “Ia cele ce voiesti din acestea, prin darul Dumnezeului meu”. Atunci preotul i-a aratat merele, si cerea sa-i dea din acelea. Eufrosin luând câteva mere, le-a pus în rasa preotului, zicând: “Iata ai dobândit merele, pe care le-ai cerut”. Si fiindca atunci a lovit în toaca pentru ca sa se scoale parintii la Utrenie, s-a trezit preotul.
Si în vremea când socotea ca vedenia ce a vazut era vis, a întins mâna la rasa sa, si, o, minune! a aflat în fapt merele. Si minunându-se de acea preamarita buna mireasma, a ramas nemiscat multa vreme. Dupa aceea mergând în biserica, si vazând stând acolo pe Eufrosin, l-a luat la un loc osebit si l-a jurat ca sa-i spuna unde a fost în noaptea aceea. Eufrosin a zis: “Iarta-ma, parinte, nicaieri n-am mers în noaptea aceasta, ci acum am venit la Utrenie”. Si preotul a zis: “Pentru aceasta eu te-am legat mai întâi cu juramânt, pentru ca sa descoperi la toti maririle lui Dumnezeu, si tu nu voiesti sa arati adevarul?” Atunci a raspuns smerit-cugetatorul Eufrosin: “Acolo, parinte, am fost, unde sunt bunatatile pe care vor a le mosteni cei ce iubesc pe Dumnezeu, pe care si tu de multi ani ai dorit sa le vezi. Acolo m-ai vazut si pe mine desfatându-ma cu bunatatile livezii aceleia. Pentru ca voind Domnul sa te încredinteze pe sfintia ta despre bunatatile celor dorite dreptilor, a lucrat prin mine smeritul aceasta minune”. Atunci a zis preotul: “Parinte Eufrosine, si ce mi-ai dat din bunatatile livezii?” Iar Eufrosin a raspuns: “Merele cele frumoase si mirositoare pe care le-ai pus acum în patul tau. Însa, parinte, iarta-ma ca eu sunt vierme si nu om”.
Atunci preotul a povestit la toti fratii vedenia ce a vazut. Si printr-aceasta a îndemnat pe toti a se minuna si a se spaimânta, si spre dorinta binelui si a faptelor bune. Iar fericitul Eufrosin fugind de marirea oamenilor, s-a dus pe ascuns din mânastire. Si s-a departat fugind si ramânând necunoscut pâna în sfârsit. Iar din merele acelea mâncând multi bolnavi, s-au vindecat de bolile lor, întru marirea lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Diodor, Diomid si Didim.

Acestia au fost din Laodiceea Siriei si fiind prinsi de domnitorul locului si marturisind cu îndrazneala adevarul, au fost batuti fara mila si asa au primit sfârsitul vietii lor.

Tot în aceasta zi, pomenirea patimirii Sfintei Mucenite Ia, cea batrâna de vârsta.

The Holy Martyr Ia was taken into captivity together with 9,000 Christians by the Persian emperor Sapor II and led off to the Persian city of Bisada. The chief of the Persian sorcerers demanded that the saint renounce Christ, but she remained unyielding and was subjected to torture. They then threw her into prison, and after repeated tortures, they beheaded her.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Dimitriesi Evantiasotia sa si Dimitrian fiul lor, care fiind chinuiti cu foamea, s-au savârsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintei Xenia cea nebuna in Hristos, de la Sankt Petersburg (Rusia).

, dupa Sinaxarul parintelui Macarie de la Manastirea Simonos-Petras (Muntele Athos).

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.