Sinaxar 12 Noiembrie

În aceasta luna, în ziua a douasprezecea, pomenirea celui dintre sfinti Parintele nostru Ioan Milostivul, arhiepiscopul Alexandriei.

Acesta a fost cipriot de neam, fiu al lui Epifanie, domnul tarii, si s-a însurat cu voia tatalui sau si s-a facut tata de copii. Apoi murindu-i si femeia si copiii, s-a întors cu toata dorirea spre adaosul virtutii si spre buna placere a lui Dumnezeu. Si pentru stralucirea vietii sale, a fost facut arhiepiscop al Alexandriei, fiind cerut de poporul alexandrinilor de la împaratul Iraclie. Si, dupa cuvântul Evangheliei fiind pus ca o faclie în sfesnic, a stralucit ca o lumina de foc în lume. Si a petrecut multi ani în scaunul arhieriei sale. si multe minuni a facut si a miluit pe saraci cu cele ce le trebuiau. Drept aceea, si dintru aceasta fapta luând numele milostivului, si având toti spre dânsul evlavie, nu numai credinciosii, ci si necredinciosii, precum arata istoria ce scrie de dânsul, catre Domnul s-a mutat.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Nil pustnicul.

Acesta avea multa putere în cuvinte, fiind eparh al Constantinopolului, pe vremea împaratiei lui Mavrichie, si s-a casatorit cu o femeie cinstita, care i-a nascut doi copii, unul parte barbateasca si altul parte femeiasca; dupa aceea si-a înduplecat femeia cu cuvintele si a facut-o ca sa lase Constantinopolul, si sa mearga sa locuiasca la mânastirile Egiptului, împartind copiii: sa ia el pe fiul sau Teodul, si ea pe fiica-sa. Si facând asa, s-au despartit unii de altii. Deci aflându-se Sfântul Nil cu parintii si cu fiul sau la Muntele Sinai, niste barbari i-au lovit fara de veste ca niste fiare, si au luat rob, împreuna si cu alti multi, pe fiul sau Teodul, pe care îl plângeau fara de seama ca pe un rob, precum se vede în cartea ce este facuta de dânsul. Deci, învrednicindu-se dupa aceasta de dumnezeiasca preotie, a alcatuit cuvinte pustnicesti pline de toata întelepciunea si întelegerea si folosul, care cu puterea cuvântului si cu harul Sfântului Duh îndeamna spre nevointa. Si tocmind multe carti prin care aducea pe multi catre Hristos cu dragoste dumnezeiasca, cu pace s-a savârsit. Si zace cu fiul sau Teodul împreuna si cu alti pustnici, precum zic unii în sfânta biserica a Sfintilor Apostoli, la Orfanotrofion dedesubtul jertfelnicului, pusi acolo de Iustin împaratul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Martin de Tours, facatorul de minuni, episcopul Franciei (Franta).

Acest Martin era pe vremea împaratului Traian în Roma, comis cu rangul; si asezându-se voievod de împaratul, a fost trimis la razboi împotriva barbarilor, unde vazând multimea vrajmasilor s-a temut, precum se cadea a se teme. Însa luând îndrazneala dintr-o dumnezeiasca vedenie, ce i s-a aratat lui în vis, i-a fagaduit ca va birui pe vrajmasi. Pentru aceasta, dând razboi, i-a biruit pe ei; pentru care biruinta, a luat de la împaratul mare multumita si cinste. Însa sfântul multumea mai mult împaratului cerului, Domnului, fiindca-i daruise lui biruinta peste toata nadejdea, pentru o mica facere de bine ce facuse. Caci mai înainte de începerea razboiului, veni la el un sarac tânguindu-si nevoia si cerând milostenie; iar sfântul, milostivindu-se asupra întâmplarii lui, a rupt o bucata din hlamida sa si l-a îmbracat pe el, asemenea l-a si hranit pe el, caci era flamând, si l-a adapat fiind însetat. Drept aceea i s-a aratat ca a vazut pe Domnul în visul sau, fata stând si zicându-i: “Fiindca M-ai hranit gasindu-Ma flamând, si M-ai adapat, însetat fiind, si, gol fiind, M-ai îmbracat, pentru aceasta voi fi cu tine si te voi întari si-ti voi darui biruinta asupra vrajmasilor”. Atunci sfântul, multumind lui Dumnezeu, s-a lepadat de lume si de ale lumii, si a ales mai mult petrecerea monahiceasca. Si dupa ce s-a îndeletnicit în sihastrie sapte ani si s-a deprins în dumnezeiestile Scripturi, atunci a fost hirotonit episcop al cetatii Constantinei, care se afla în Galia, si care acum se numeste Francia. Acesta cu harul lui Hristos a înviat morti, a omorât balauri, si alte înca multe minuni facând, în pace s-a mutat catre Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Prooroc Ahia.

Acesta era din Silom, din cetatea lui Eli, preotul, unde a fost mai înainte cortul lui Moise. Acesta a proorocit despre Solomon ca va gresi Domnului, si ca femeile îl vor departa de Dumnezeu. Si a mustrat pe Ieroboam, pentru ca se purta cu viclesug cu Domnul. A vazut si o pereche de boi calcând în templu si alergând asupra preotilor, care templu a fost darâmat, când au navalit babilonienii, iar sfântul, raposând cu pace, a fost îngropat aproape de copacul Silomului.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Martin, episcopul Tarachinului.

Acesta era din Saboria Tafoniei, stralucit cu neamul si mare fiind socotit de catre ilirici. Si fiind împodobit cu vrednicii apostolesti, a fost vrajmasit de arieni. Si în multe rânduri fiind batut de ei, înaintea poporului, a fost izgonit. Dupa care, mergând la Mediolan, a patimit asemenea de la episcopul de acolo Auxentie, arian si el fiind. Deci fiind silit fericitul, a fugit si s-a dus la ostrovul Talarie cel pustiu si nelocuit, care este aproape de marea Tirinichiei, si acolo linistindu-se, se hranea numai cu radacini de verdeturi, iar mai pe urma a fost facut episcop al bisericii din Tarachin. Si atâta a stralucit si a sporit fericitul în iubirea de saraci, încât mai întâi a împartit toata averea sa saracilor, apoi, daca se întâmpla sa poarte numai o singura haina si vedea vreun sarac ca tremura de frig, taia haina aceea de la genunchi si o da saracului. Acest sfânt, vazând odata un mort pe care-l ducea la îngropare, si pe un napastuitor ca nu îngaduia sa fie îngropat, spunând ca este dator cu atâtia bani, a înviat pe mortul acela, iar pe napastuitor dovedindu-l mincinos a poruncit sa moara în locul celui mort. Deci în acest chip vietuind, a adormit în pace.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Antonie si cei împreuna cu dânsul Zevina, Ghermanos, Nichifor si Marato fecioara.

Acestia erau pe vremea lui Maximian, dintre care Antonie era batrân cu vârsta; iar Nichifor si Zevina si Ghermanos, tineri înca si în floare. Fiind prinsi în Cezareea, si marturisind pe Hristos în priveliste, li s-au taiat capetele de sabie. Iar Marato fecioara, din Schitopoli fiind, si prin toata cetatea fiind purtata goala, a fost aruncata în foc si s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Nil izvorâtorul de mir, care s-a nevoit în muntii de pe lânga Marea Lavra din Muntele Athos, si s-a savârsit în pace.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Arsachie, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Leon, patriarhul Constantinopolei, care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Sava Nigdeli care în Constantinopol a marturisit, iar în Cuciuc-Caraman a fost îngropat, la anul 1732, si care de sabie s-a savârsit.