Sinaxar 9 Decembrie

În aceasta luna, în ziua a noua, pomenirea zamislirii Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu de catre Sfânta Ana.

Domnul si Dumnezeul nostru, vrând sa-Si gateasca Luisi biserica însufletita si casa sfânta pentru salasluirea Lui, a trimis pe îngerul Sau la dreptii Ioachim si Ana – caci din acestia avea sa se nasca Maica Sa dupa trup – si a aratat mai dinainte ca va zamisli cea stearpa si cea care nu avea copii, pentru ca sa adevereasca zamislirea Lui din Sfânta Fecioara. Astfel, Sfânta Fecioara Maria a fost zamislita din fagaduinta, dar din unire si din samânta barbateasca. Numai Domnul nostru Iisus Hristos a fost zamislit fara unire si fara samânta barbateasca si S-a nascut din Sfânta Fecioara Maria mai presus de întelegere, asa cum numai El stie; fiind Dumnezeu desavârsit a luat trup desavârsit, asa precum si la început a facut si a plasmuit firea omeneasca.

Praznuim dar aceasta zi cu aducere aminte de cuvintele spuse dreptilor Ioachim si Ana de îngerul care le-a binevestit sfânta zamislire a Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu. Dumnezeu, Cel ce a facut lumea din nimic, a prefacut în fapte aceste cuvinte; a trezit pântecele cel sterp spre rodire si a facut în chip minunat maica nascatoare de copii pe aceea ce îmbatrânise fara sa nasca. Dumnezeu a dat acest rod vrednic de ruga dreptilor Ioachim si Ana, din care avea sa vina însusi Dumnezeu în trup spre nasterea din nou a lumii. Dumnezeu a binevoit ca acesti întelepti parinti sa nasca pe Fecioara, pe cea hotarâta mai înainte de veac, pe cea aleasa din toate neamurile sa fie Nascatoare de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei proorocite Ana, mama Proorocului Samuel.

Sfânta si fericita Ana proorocita era din cetatea Armatem, din muntele Efraim. Era casatorita cu un barbat din semintia lui Levi, numit Elcana. Pentru ca era stearpa si nu facea copii, barbatul ei si-a mai luat o femeie, pe Fenana, rivala ei, cu care a facut copii si s-a bucurat. Ana, ca si cum nu i-ar fi fost deajuns durerea pricinuita de sterpaciunea ei, mai era si defaimata de barbat si rivala, de rude si prieteni. Si se ruga mult lui Dumnezeu sa-i dea copii, dar n-a izbutit nimic, desi împlinea fara trândavie poruncile Legii. Ca uneori chiar sfintilor cu anevoie si cu încetul si târziu li se împlinesc cererile.

Suindu-se dar Ana cu barbatul ei în Silom, în casa atotputernicului Dumnezeu, ca sa aduca Jertfe prin mâna lui Eli preotul, ea, dupa savârsirea jertfelor, a primit numai o parte din jertfe, pentru ca nu avea fiu sau fiica, pe când celelalte femei cu copii au primit câte doua parti. Asta a întristat-o mult, dar n-a deznadajduit-o, nici nu i-a întunecat fata.

A lasat însa pe barbatul ei sa plece acasa, iar ea a ramas singura în casa Domnului. S-a aruncat cu fata la pamânt si s-a rugat asa: “Doamne Dumnezeul parintilor mei, cauta spre roaba Ta si spre smerenia mea! Da-mi rod pântecelui meu si Ti-l voi da Tie sa-Ti slujeasca toate zilele vietii lui!”.Dumnezeu vazând ca Ana nu se dezlipeste de casa Lui, ca se roaga si ca staruie în rugaciunea ei, nu i-a fagaduit nu numai ca va da rod pântecelui el, ci i-a spus mai dinainte si ce nume va purta fiul ce i se va naste.

Dupa ce a luat aceasta încredintare, ea a plecat de acolo saltând de bucurie. A zamislit si a nascut pe Proorocul Samuel. Dupa ce l-a întarcat, s-a suit cu el în Silom, a cazut înaintea Domnului Dumnezeu si I-a multumit. Preotul Eli a binecuvântat-o, zicând: “Sa-ti dea tie Dumnezeu un alt rod pântecelui în locul lui Samuel, fiul tau”. Ana si-a luat copilul si s-a coborât acasa, pentru ca era înca mic de tot pruncul. Când a ajuns mai maricel, l-a luat de mâna, l-a suit în casa Domnului Dumnezeului cel atotputernic, ca sa împlineasca fagaduinta ce-o facuse Domnului si l-a dat în mâna lui Eli preotul. Si i-a facut maica-sa haine preotesti mici, pe masura lui, si copilul slujea cu ele Domnului Dumnezeu înaintea lui Eli preotul. Ana se uita la el si se bucura. Si a mai nascut Ana trei feciori si trei fete; si s-a suit în casa Domnului, a cazut cu fata la pamânt si-L lauda pe Domnul. Pentru aceea si zicea: “Cea stearpa a nascut sapte, iar cea cu multi fii a slabit. Ca ea salta de bucurie pentru cei sapte copii ai ei, iar Fenana, rivala ei, dupa ce a nascut cinci copii, a ajuns stearpa si n-a mai nascut.Ana a trait vreme îndelungata, a laudat pe Domnul si a proorocit, iar mai pe urma s-a mutat în locasurile cele vesnice.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Stefan cel stralucit, care a trait în biserica Sfântului Antipa.

Aceasta stea de curând aparuta s-a nascut si a crescut în Constantinopol. Parintii sai, Zaharia si Teofana, oameni împodobiti cu toate virtutile si plini de întelepciune, locuiau în locul numit Zevgma, nu departe de biserica dumnezeiescului întâiului Mucenic si arhidiacon Stefan.

Când mama lui era îngreunata cu el, ea s-a ferit pâna la nastere de orice mâncare grasa, multumindu-se numai cu pâine, verdeturi si apa. La nastere i s-a aratat pe pieptul copilului o cruce luminoasa si preafrumoasa, semn al rastignirii lui de mai târziu fata de lume. Apoi a fost botezat si când a crescut a fost dat sa învete carte, si învata cu multa sârguinta, supus fiind parintilor. Dupa moartea împaratului Teofil, urâtorul de Dumnezeu, a fost urcat îndata pe tronul arhieresc de la Constantinopol, prin hotarârea lui Dumnezeu, Sfântul Metodie, iar cinstitul Zaharia, tatal Sfântului Stefan, a fost facut preot de Sfântul Metodie si rânduit în clerul bisericii celei mari. Atunci si lui Stefan i s-a tuns parul capului si a fost rânduit si el cleric la aceeasi biserica. Si pe cât de des se ducea tatal lui la biserica, pe atât de des se ducea si el. Când era de 18 ani i-a murit tatal. Atunci s-a închis în biserica Sfântului Petru. Nu iesea din biserica, se ruga necontenit si se hranea numai cu verdeturi crude.

În al doisprezecelea an al domniei binecredinciosului împarat Vasile si în al patruzecilea an al vârstei Cuviosului, a fost mare cutremur ca s-a darâmat cu totul biserica Sfântului Antipa. Cuviosul a iesit din biserica si a intrat într-o groapa ce semana cu un mormânt. Acolo a stat 12 ani; si din pricina umezelii s-a subrezit si de nevoie a iesit din groapa aceea aproape mort. Apoi când a îmbracat schima îngereasca a aratat nevointe calugaresti si mai mari, chiar mai presus de puterile omenesti.

Asa si-a dus fericitul Stefan acest drum anevoios si aspru al nevointelor calugaresti vreme de 55 de ani, iar în al saptezecelea an al vietii lui, si-a dat în mâinile Domnului duhul sau.