Sinaxar 6 Mai

În aceastã lunã, în ziua a ºasea, pomenirea sfântului ºi dreptului ºi mult-pãtimitorulul prooroc Iov.

Acesta era din þara Avsitidei, din hotarele Idumeii ºi Arabiei, fiu din fiii lui Isav, de era el al cincilea de la Avraam. Pe tatãl sãu îl chema Zaret ºi pe mama sa, Vosora. Însã mai înainte se numea Iovav, ºi a proorocit patruzeci ºi cinci de ani ºi a apucat înainte de venirea lui Hristos o mie nouã sute douãzeci ºi cinci de ani.

Pe acesta l-a ispitit diavolul, pentru cã îl declarase Domnul drept ºi fãrã prihanã ºi întrecând pe toþi cei de pe pãmânt. ªi despuindu-l diavolul de toatã averea lui ºi chinuindu-l cu îngrozitoare ºi nemângâiate rãni, a fugit diavolul de la dânsul ruºinat, pentru cã dreptul s-a arãtat neînduplecat ºi neîntors la pornirile pe care i le însufla diavolul. Pe acesta, la sfârºitul nevoinþelor sale, l-a mãrturisit de sus Dumnezeu ºi i-a întors îndoit toate câte îi fuseserã luate, precum aratã cu amãnuntul istoria lui. ªi a trãit dupã aceastã încercare o sutã ºaptezeci de ani, de s-a fãcut toatã vremea vieþii lui douã sute patruzeci ºi opt de ani.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuvioºilor Mamant, ºi Ilarion, care cu pace s-au sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului mucenic Dimitrion, care, fiind sãgetat, s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþilor mucenici Danax, Mesir ºi Terinos, care de sabie s-au sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului mucenic Donat, care, fiind sãgetat, s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului Varvar (Barbar).

Sfântul Mucenic Varvar, un fost tâlhar din Grecia, a comis multa vreme furturi, santaje si crime. Dar Dumnezeu, care nu doreste moartea pacatosului, l-a intors la pocainta. Odata, in timp ce-si admira prada stand intr-o pestera, harul divin i-a atins inima, îndreptându-i gândurile spre moartea de care nu putem fugi si spre infricosatoarea judecata. Gandindu-se la multimea de fapte rele pe care le-a adunat s-a întristat si s-a hotarat sa puna început bun, spunând: “Hristos nu a respins rugaciunea tâlharului care era pe cruce langa EL; ma rog sa nu ma piarda nici pe mine in mila lui fara margini” Varvar si-a lasat toate bunurile in pestera si a mers spre cea mai apropiata biserica. Acolo si-a dezvaluit toate pacatele preotului si a cerut iertare de relele facute. Preotul l-a primit in casa sa iar Sf. Varvar s-a pus pe coate si genunchi, deplasandu-se ca un animal in patru labe, pentru ca nu se credea vrednic sa fie numit om. In gospodaria preotului el a trait cu vitele, mâncând cu acestea si considerandu-se cel mai rau dintre toate creaturile. Dupa ce a primit iertare de pacatele sale, Sf. Varvar a plecat in padure unde a trait timp de 12 ani, gol, fara imbracaminte, suferind de frig si caldura. Corpul lui s-a innegrit de tot de murdarie si de arderea soarelui. In cele din urma, Sf. Varvar a primit un semn de sus ca a primit iertare si ca va muri ca mucenic. Intr-o zi au venit niste negustori acolo unde se nevoia Sf. Varvar. Acestia vazand ceva ca se misca in iarba deasa din fata lor, au slobozit mai multe sageti in acea directie gandind ca e vorba de vreun animal. Ajungand mai aproape s-au ingrozit cand au vazut ca au ranit mortal o fiinta umana. Sf. Varvar i-a rugat sa nu-l planga si dupa ce le-a povestit cine este, i-a rugat pe acestia sa mearga la casa preotului unde a locuit el si sa-i spuna ce s-a intamplat. Apoi Sf. Varvar si-a lasat duhul in grija lui Dumnezeu. Preotul care l-a spovedit pe fostul tâlhar, i-a gasit corpul neinsufletit care stralucea cu o lumina dumnezeiasca si l-a ingropat in locul in care a fost ucis. Dupa aceea, a inceput sa curga mir din mormantul sfantului, care a vindecat multe boli grele. Moastele sale sunt la Manastirea Kellios din Thesalia, langa orasul Larissa.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.