Sinaxar 4 Ianuarie

În aceasta luna, în ziua a patra, pomenirea Soborului sfintilor maritilor apostoli, cei saptezeci la numar.

Acesti saptezeci de apostoli, fiind alesi de puterea dumnezeiasca, au fost trimisi în toata lumea ca sa smulga pe oameni din înselaciunea si nebunia idoleasca, si sa-i întoarca la cunostinta cinstirii de Dumnezeu. Pentru aceasta, toti s-au nevoit în multe feluri si chipuri pentru adevar si s-au mutat la Domnul, asa cum se arata la pomenirea fiecaruia.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului parintelui nostru Teoctist, egumenul locasului din Cucumia Siciliei, care în pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea celor sase sfinti mucenici, care cu pace s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Zosima Monahul si Atanasie Comentarisiul.

Acest sfânt Zosima era din Cilicia si vietuia în pustiu la un loc cu fiarele. Fiind prins de tiranul Domitian si marturisind ca Hristos este Dumnezeu adevarat, i s-au ars urechile cu fiare înrosite. A fost aruncat într-un cazan plin de murdarii clocotite si apoi spânzurat cu capul în jos. Dar, în chip minunat, a rabdat toate. Pe când alta data era chinuit, s-a aratat un leu, care cu glas omenesc a vorbit despre Dumnezeirea lui Hristos. Minunea aceasta a adus la credinta crestina pe Atanasie Comentarisiul. Mai târziu Zosima fiind slobozit de tiran s-a dus iarasi în pustiu, luând cu el si pe Atanasie, pe care l-a catehizat si l-a botezat. Acolo amândoi au trait în crapatura unei stânci, unde si-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuvioasei Apolinaria, cea din Sinclit.

Sfânta Apolinaria a fost fiica, vestita prin frumusete si prin întelepciune, a lui Artemie, cârmuitorul Romei, pe vremea împaratului Leon cel Mare. Dorind din frageda vârsta sa-si pastreze fecioria, ea se ruga lui Dumnezeu ziua si noaptea sa i se împlineasca aceasta dorinta, adica sa ramâna fecioara pâna la moarte.

Pentru aceasta se ruga de parinti sa o lase sa se duca la Ierusalim. Si câstigând învoirea lor, a luat, fericita, robi si roabe, aur si argint si haine scumpe si s-a dus la sfânta Cetate. Acolo a împartit tot ce avea la saraci. Iar dupa ce s-a închinat la Locurile Sfinte a slobozit pe robi si pe roabe, oprind numai un batrân, cu care a pornit pe drumul spre Alexandria. Pe drum s-a oprit la un loc de ses sa se odihneasca. Si adormind batrânul ei, atunci, de trei ori fericita, nesocotind cele pamântesti, a fugit pe ascuns si a intrat într-o lunca neprielnica, unde a ramas multi ani, rugându-se lui Dumnezeu si îndurând muscaturile tântarilor, care-i facuse trupul numai rani.

De aici s-a dus la un schit de Sfinti parinti, dându-se drept barbat si spunând ca-l cheama Dorotei. Cuviosul Macarie, care se afla acolo a primit-o si i-a dat o chilie, în care fericita s-a închis, rugându-se lui Dumnezeu ziua si noaptea.

Artemie, tatal fericitei, cautând-o mult si negasind-o a început sa se îngrijeasca de alta fata a sa, care era chinuita de un duh necurat. Pe aceasta a trimis-o la schitul parintilor acelora pentru vindecare.

Parintii au încredintat-o parintelui Dorotei, adica surorii sale Apolinaria. Si dupa câteva zile a iesit diavolul din tânara care s-a întors acasa vindecata. Însa dupa putine zile, multora li s-a parut ca tânara a ramas îngreunata. Iar tatal ei, socotind ca a ramas îngreunata de la Dorotei, a trimis îndata calareti care au adus înainte sa pe parintele Dorotei. Atunci sfânta, dovedind ca este fiica lui Artemie, toti s-au minunat si s-au înfricosat, mai ales din pricina vindecarii minunate a surorii sale bolnave. Dupa aceasta, ramânând câteva zile cu parintii sai, s-a întors iarasi la chilia ei, fara sa afle cineva dintre parinti de cele întâmplate. Iar dupa ce a raposat, atunci s-a cunoscut ca este femeie, pentru care toti s-au spaimântat si s-au îndemnat sa multumeasca lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului parintelui nostru Eftimie cel nou, care odihneste aproape de Sfântul Mochie.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului Eftimie, egumenul Manastirii Vatoped, care a înfruntat pe împaratul Mihail latinofonul si pe patriarhul Becul, si care s-a savârsit înecat.

Tot în aceasta zi, pomenirea celor doisprezece monahi din Manastirea Vatoped, care împreuna cu Eftimie au înfruntat pe latinofonii mai sus numiti, si care prin sugrumare s-au savârsit.