Sinaxar 3 Septembrie

În aceasta luna, în ziua a treia, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei.

Sfantul Antim era episcop al orasului Nicomidia (in Bitinia – Asia Mica) atunci cand, din porunca imparatului Maximian, la anul 288, s-a dat foc bisericii din Nicomidia, murind pentru Hristos douazeci de mii de crestini (mucenici praznuiti in 28 decembrie). El s-a aflat in fruntea credinciosilor sai in aceasta incercare si i-a incurajat a-si pune in Dumenzeu toata increderea si nadejdea. Atunci, prin harul si providenta lui Dumnezeu, sfantul Antim si alti cativa crestini, au scapat de moarte si s-au ascuns in muntii din imprejurimi. Dar dupa catva timp ei au fost prinsi si sfantul episcop a fost adus legat inaintea lui Maximian, unde se aflau de fata toate uneltele cele pentru chinuire. Si, de vreme ce-l întrebara, a marturisit cu îndrazneala si nesilit de nimeni pe Hristos. Pentru aceea întâi i-au zdrobit coastele, apoi l-au ranit cu fier încins; l-au întins gol deasupra unor hârburi si l-au batut cu toiege; l-au încaltat cu încaltaminte de arama arsa în foc, si apoi i-au taiat capul. Dar, minunea lui Dumnezeu, si dupa moartea sfantului parul a continuat sa-i creasca pe capul taiat.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintei Febe, diaconita la Cenchreae lânga Corint.

Aceasta sfânta a fost diaconita a Bisericii si urmatoare sfântului apostol Pavel, care o pomeneste in epistola catre Romani 16, 1-2.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Teoctist, împreuna-ajunator cu marele Eftimie.

Preacuviosul Teoctist a fost insotitorul de osteneli al Sfântului Eftimie cel Mare (praznuit la ).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Zinon, care, fiind aruncat în caldare plina de plumb, fierbând cu clocote, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Vasilisa, care, fiind aruncata la fiare si luptându-se cu ele, s-a savârsit.

Fiind domnitor în Nicomidia Alexandru, care prigonea pe crestini, a fost adusa înaintea lui si sfânta.

Domnitorul, vazând neînduplecarea ei, a poruncit sa o bata peste obraz, iar ea multumea lui Dumnezeu; atunci a poruncit sa o dezbrace de îmbracaminte si sa o bata cu toiege. Iar ea mai mult multumea lui Dumnezeu. Si atâta au batut-o peste tot trupul, încât era o rana peste tot. Apoi a fost supusa la nenumarate chinuri, dar ea striga: “Multumescu-Ti Doamne, Dumnezeul meu”. Vazând domnitorul ca ea socoteste chinurile ca niste jucarii, a poruncit sa fie încins un cuptor si sa fie aruncata în el. Sfânta si-a facut semnul crucii si a intrat în mijlocul vapaii si stând multe ceasuri, a fost pazita nevatamata, asa cum a ramas nevatamata si din alte chinuri. Acestea toate vazându-le domnitorul se minuna si, umilindu-se cu sufletul în ce chip sunt judecatile lui Dumnezeu, a cazut la picioarele sfintei zicând: “Miluieste-ma roaba lui Dumnezeu, cerescul împarat, si ma iarta de câte rele am aratat fata de tine, si ma fa si pe mine ostas împaratului tau, de vreme ce, precum zici, primeste si pe cei pacatosi”.

Atunci sfânta, multumind Atotputernicului Dumnezeu, învata pe domnitor si ducându-l în biserica la Antonie episcopul, l-a botezat. Dupa ce a fost botezat, domnitorul a zis catre sfânta: “Roaba lui Dumnezeu, roaga-te pentru mine sa fiu iertat pentru cele ce ti-am facut tie, si sa savârsesc cu buna savârsire vremea vietii mele”. Sfânta facând ruga, iar Alexandru dând marire si multumita lui Dumnezeu, numaidecât si-a dat sufletul catre Domnul. Sfânta, îngropându-i trupul, a iesit împreuna cu episcopul din cetate afara ca la trei mile si, aflând o piatra, a stat pe ea si, rugându-se, a izvorât apa si a baut si a multumit lui Dumnezeu; si mergând înca putin zise: “Doamne, primeste duhul meu cu pace”. Acestea zicând si, îngenunchind la pamânt, s-a dus catre Domnul cu bucurie, veselindu-se si multumind lui Dumnezeu. Aceasta aflând, episcopul Antonie a mers de a îngropat-o, facându-i mormântul lânga piatra care izvorâse apa la rugaciunea sfintei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Aristion, episcopul Alexandriei, care prin foc s-a savârsit.

Acest Sfânt Aristion a fost episcop al Alexandriei, si învata la aratare liber cuvântul lui Hristos si bucuria ce asteapta pe sfinti în împaratia cerului. Si asa învatând, a fost prins de domnitorul Alexandriei, si marturisind pe Stapânul Hristos, Dumnezeu adevarat, l-au bagat în foc. Si asa primind fericitul si doritul sau sfârsit, si-a dat sfântul sau suflet lui Dumnezeu.