Sinaxar 29 Mai

În aceastã lunã, în ziua a douãzeci ºi noua, pomenirea sfintei muceniþe Teodosia fecioara, cea din Cezareea.

Aceastã sfântã fecioarã era din Tir (Fenicia) de neam, ºi fiind în vârstã de optsprezece ani, într-al cincilea an de prigoanã a credincioºilor (308), s-a nevoit în Cezareea, ºi s-a mãrturisit legatã lui Dumnezeu, urmând a fi supusã la chinuri. Atunci ºezând judecãtorii la judecatã, a fost adusã înaintea guvernatorului Urban, care i-a poruncit sã aducã jertfã la idoli. Dar nevrând sã se supunã poruncii, a fost datã sã fie chinuitã în multe chipuri. Vãzând guvernatorul cã fecioara îndurã chinurile cu rãbdare ºi în tãcere, o îndemnã sã jertfeascã. Iar ea deschizând gura ºi cãutând cu ochii la dânsul, cu faþa veselã îi zise: “O, omule! pentru ce te amãgeºti! Au nu ºtii cã m-am învrednicit a fi pãrtaºã muceniciei Dumnezeului meu?” Atunci, socotind guvernatorul cã fecioara îºi bate joc de el, a supus-o la chinuri mai mari decât cele dintâi, ºi la urmã o aruncã în valurile mãrii, în care ºi-a primit fericitul sfârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfintei preacuvioasei muceniþe Teodosia cea din Constantinopol (sec. VIII).

Aceasta a trãit pe vremea împãratului Teodosie III Atramiteanul, fiind fiicã de pãrinþi dreptmãritori, din Constantinopol. Când era ea de ºapte ani, a rãposat tatãl sãu; iar maicã-sa luând copila, a tuns-o într-o mânãstire din Bizant, dupã care s-a sãvârºit ºi maicã-sa, lãsând fericitei toatã avuþia ei. Iar sfânta din aurul ºi argintul acela a fãcut trei icoane: una a lui Hristos, alta a Nãscãtoarei de Dumnezeu, ºi a treia a sfintei mucenice Anastasia, iar restul I-a împãrþit la sãraci.

Dupã câtãva vreme, a luat împãrãþia pe care o lãsase ortodoxul Teodosie, Leon Isaurul (717-741) cel rãu credincios. Pentru cã marele patriarh Gherman nu se pleca la pângãritele lui dogme, prin silnicie a fost dat afarã din patriarhie cu ciomege ºi cu sãbii, ºi voia ca sfânta icoanã a lui Hristos, cea de deasupra porþilor (care se zice cea de aramã) sã o pogoare ºi sã o dea focului. ªi în vreme ce se sãvârºeau acestea ºi spãtarul era pe scarã, vrând sã pogoare sfânta icoanã, fericita Teodosia împreunã cu alte credincioase femei ºi bãrbaþi apucând scara au prãbuºit la pãmânt pe spãtar, care a murit, ºi ducându-se la Patriarhie, au împroºcat cu pietre pe rãucredinciosul patriarh Anastasie. Îndatã celorlalte femei ºi bãrbaþilor li s-au tãiat capetele, a cãror pomenire se sãvârºeºte la nouã ale lunei lui August; iar pe sfânta Teodosia un gealat oarecare crud ºi neomenos trãgând-o cãtre Bou, (aºa se numea partea aceea a oraºului) ºi luând un corn de berbec, a lovit-o nebuneºte peste grumazi, ºi i-a pricinuit ei cununa muceniciei. Iar din minunile ce pururea se lucreazã prin ea, este cu putinþã tuturor sã afle cât de mare îndrãznealã a dobândit ea cãtre Dumnezeu. ªi se sãvârºeºte soborul ei în mãnãstirea zisã Dexiocratus, unde se aflã ºi sfintele ei moaºte.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului mucenic Olvian, episcopul cetãþii Aneu.

Acest cuvios a trãit pe vremea împãrãþiei lui Maximian, fiind consul Alexandru ºi Maxim. ªi a fost el adus la Iulie ºi Elian, de care fiind întrebat ºi neplecându-se a jertfi idolilor, a fost dezbrãcat de haine ºi pãtruns ºi ars pe coapse cu frigãri de fier înroºite în foc; apoi a fost pus la închisoare ºi spre a doua cercetare fiind adus, ºi neplecându-se, a fost dezbrãcat ºi i s-a strujit trupul cumplit ºi aºa a fost aruncat în foc, unde ºi-a dat duhul lui Dumnezeu.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului pãrintelui nostru Alexandru, papã al Alexandriei.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþilor mucenici, un bãrbat ºi soþia sa, care s-au sãvârºit zdrobindu-li-se oasele cu toiegele.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului noului mucenic Nan sau Ioan Tesalonirceanul, care în Smirna a mãrturisit în anul 1802 ºi care de sabie s-a sãvârºit.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.