Sinaxar 29 Ianuarie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si noua, pomenirea aducerii moastelor sfântului sfintitului mucenic Ignatie, purtatorul de Dumnezeu (Teoforul).

Sfântul mucenic Ignatie, urmasul apostolilor, a fost al doilea episcop al Antiohiei; si împreuna cu Policarp, episcopul Smirnei, au fost ucenici ai Evanghelistului Ioan, cuvântatorul de Dumnezeu. Sfântul Ignatie a fost adus înaintea împaratului Traian, a rabdat tot felul de chinuri si de încercari si a biruit. Apoi a fost trimis la Roma sa lupte cu fiarele, care l-au sfâsiat si l-au mâncat. Câtiva crestini au adunat cinstitele si sfintitele ramasite cazute din gura leilor si le-a adus de la Roma la Antiohia, dându-le fratilor, ca un dar dorit. Acestia au asezat cu toata cinstea aceste sfinte moaste în pamânt. Biserica praznuieste cu bucurie sarbatoarea Aducerii moastelor sfântului Ignatie Teoforul.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor sapte mucenici, care s-au savârsit în Samosata: Filotei, Iperehie, Aviv, Iulian, Romano, Iacob si Parigorie.

Acestor sfinti mucenici, fiind ostasi ai lui Hristos si înfruntând ratacirea idoleasca, li s-au zdrobit bratele si coapsele cu toiege groase. Dupa aceea li s-au sfâsiat trupurile si li s-au pus lanturi grele de grumaji si au fost bagati în temnita. În urma au fost scosi de acolo si spânzurati, pironindu-li-se capetele cu piroane de fier. În felul acesta si-au dat sufletele lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Silvan episcopul, Luca diaconul si Mochie citetul.

Pe vremea împaratului Numerian în anii 284, s-a pornit prigoana asupra crestinilor. Atunci s-a dat de stire dregatorului cetatii Emesa, sa prinda pe sfântul parintele nostru Silvan, episcopul acestei cetati. Si îndata a fost prins împreuna cu Luca diaconul si cu Mochie citetul. Legati, au stat înaintea dregatorului, care cercetându-i cu amanuntul si auzind ca marturisesc pe Hristos drept Dumnezeu adevarat, si ca dadeau anatemei pe slujitorii idolilor, s-a pornit cu multa urgie si mânie si i-a supus la multe si felurite chinuri, iar la urma a hotarât sa-i dea sa se lupte cu fiarele. Deci, scotând pe sfinti în adunarea poporului si lasând slobode multe feluri de fiare, sfintii s-au rugat lui Dumnezeu sa-si sfârseasca viata acolo. Dumnezeu îndata a luat sufletele slugilor Sale. Atunci fiarele cele salbatice, sfiindu-se de moastele sfintilor, s-au dat în laturi, neatingându-se nicidecum de trupurile lor. Dupa ce s-a înnoptat, trupurile sfintilor au fost luate si îngropate cu cinste, aducându-se multumiri lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Sarvil si Vevea sora lui, care au patimit în Edesa.

Acesti sfinti mucenici au trait în zilele împaratului Traian. Sfântul Sarvil era slujitor al demonilor celor înselatori si jertfitor al necuratelor lor jertfe. Si facându-se odata un praznic al demonilor, iar Sarvil fiind, dupa obicei, mai mare fruntas peste necuratele jertfe, a fost înfruntat si dojenit de episcopul Varsemeu, ca unul ce se facuse pricina a pierzarii multora. Atunci Sarvil a fost atins de harul lui Dumnezeu si înduplecându-se la cuvintele episcopului a venit la credinta în Hristos, împreuna cu sora lui Vevea, si au fost botezati de episcopul Varsemen. Pentru aceasta, Sarvil a fost adus ighemonului Lisias si a fost supus la felurite chinuri. În cele din urma a primit cununa muceniciei astfel: a fost pus la teasc si strâns cu vârteje, a fost fierastruit si i s-a taiat capul.Tot asa a patimit si sora lui, din porunca ighemonului.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului sfintitului mucenic Varsemeu, episcopul Edesei.

Acest sfânt mucenic, asa cum s-a aratat mai sus, facându-se pricinuitorul mântuirii lui Sarvil, pe care l-a botezat, a fost pârât ighemonului Lisias care l-a batut rau, pentru ca a marturisit credinta în Hristos. Dar venind scrisori împaratesti ca sa se înceteze cu prigoana crestinilor a fost scos din închisoare si venind la biserica lui, a multumit lui Dumnezeu, si apoi s-a savârsit în pace.