Sinaxar 25 Noiembrie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si cincea, pomenirea Sfintei Mare Mucenite Ecaterina.

Aceasta a trait pe vremea împaratului Maximian, prin anii 304, si se tragea din cetatea Alexandriei, fiica fiind unui principe care se numea Consta. Era foarte frumoasa si înalta la trup, având ca la optsprezece ani. Aceasta a învatat desavârsit toata învatatura si stiinta greceasca si latineasca, citind pe Homer si pe Virgiliu, marele poet al latinilor, pe Asclepios si pe doctorii Hippocrat si Gallin, pe filosofii Aristotel si Plato, pe Filistion si Evsevie, si învatatura cea tainica a marilor magi (astronomi) Ianni si Iambri, pe a lui Dionisie si profetiile Sibilei. A învatat ea înca si tot mestesugul ritoricesc (al grairii frumoase), cât se afla pe atunci în lume. Deci nu numai acestea, ci si multe alte limbi si dialecte ale multor neamuri cunostea. Nu numai cei ce au vazut-o o admirau, ci si acei care nu mai auzisera de renumele si întelepciunea ei. Deci în anii împaratului Maximian si a fiului sau Maxentie a fost prinsa pentru marturisirea cea în Hristos si a fost cercetata cu multe feluri de chinuri. Iar cu întelepciunea sa si cu buna graire, a înduplecat pe o suta si cincizeci de ritori ca sa creada în Hristos, împreuna si cu alti multi pagâni. Cu care împreuna i s-a taiat capul fericitei si a luat cununa marturisirii.

Viata sfintei marii mucenite Ecaterina dupa (Muntele Athos).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor o suta cincizeci de ritori, care, prin Sfânta Ecaterina crezând în Hristos, s-au savârsit fiind aruncati în foc.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei împaratese sotia lui Maxentie, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Porfirie Stratilatul împreuna cu doua sute de ostasi ai sai, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Mercurie.

Acesta a trait pe vremea împaratilor Deciu si Valerian în anii 255 si se tragea dupa neam din Rasarit, fiind fiu al unui oarecare scit ce se numea Gardian. Fiindca odata a biruit pe barbari, caci se aratase înaintea lui îngerul Domnului si a însuflat în inima lui îndrazneala si barbatie, pentru aceasta a fost ridicat la vrednicia de arhistrateg, adica general ori voievod. Dar pentru marturisirea lui Hristos a stat înaintea lui Deciu si, fiind legat de patru pari, i-au crestat trupul cu cutitele si l-au chinuit în nenumarate chipuri. Iar în cele din urma a fost adus la Cezareea Capadociei unde i-au taiat capul. Si asa a luat pururea pomenitul cununa muceniciei. Deci era sfântul, când a marturisit pe Hristos, de douazeci si cinci de ani. Voinic la trup, frumos la fata, galben la par, care îl împodobea si fireasca rumeneala având, care stralucea pe obrazul lui.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Petru Sihastrul.

Acest sfânt parinte al nostru Petru a fost nascut din parinti drept-credinciosi de la Marea Neagra si dupa ce a petrecut cu parintii sai numai sapte ani, toata cealalta parte a vietii sale a petrecut-o la filozofie si la sihastrie. Caci mai întâi s-a nevoit în Galatia, apoi pentru stiinta sa, s-a dus în Palestina, si dupa ce s-a închinat acolo la toate sfintitele si sfintele locuri, s-a pogorât la Antiohia; si închizându-se într-o chilie, lua aminte de sine, vorbind cu Dumnezeu prin sfintele rugaciuni, fara sa manânce alte bucate decât putina pâine cântarita, bând si putina apa; si pe acestea însa le întrebuinta la fiecare doua zile. Drept aceea pentru virtutile sale a luat de la Dumnezeu stapânire asupra demonilor si a vindecat pe un oarecare Daniel. Pe acesta apoi catehizându-l, l-a facut de aceeasi râvna cu el împreuna sihastru. Si multor orbi le-a vindecat ochii si alte feluri de boli a tamaduit; si alte înca multe ispravi se vestesc despre acest cuvios, unele în scris, iar altele prin singura predanie. Acesta dar, mare si vestit facându-se în toata Antiohia si în toate laturile ei si, vietuind ani nouazeci si noua, s-a mutat catre vesnicele locasuri.