Sinaxar 20 Noiembrie

În aceasta luna, în ziua a douazecea, pomenirea Preacuviosului si de Dumnezeu purtatorului Parintelui nostru Grigorie Decapolitul.

Acest sfânt era din Isauria, nascut si crescut într-una din cele zece cetati, ce se cheama Irinopol, fecior al lui Serghie si al Mariei, în vremile necredinciosilor luptatori împotriva icoanelor. Când a fost de opt ani a fost dat la carte si învatând s-a facut de vârsta, se gateau parintii sa-l însoare; iar el fugind pe ascuns, mai ales pentru eresul luptatorilor împotriva icoanelor umbla din loc în loc, sarutând pe cei ce marturiseau pentru sfintele icoane si strângând la sine de la aceia folos sufletesc. Apoi, supunându-se pe sine la toata înfrânarea si aspra petrecere, s-a luptat cu multe ispite si mai ales cu cele aduse de la demoni; pentru care s-a si aratat mare facator de minuni. Acesta a mers si în Asia si la Bizant dorind sa marturiseasca pentru sfintele icoane. Iar de acolo s-a dus la Roma si, strabatând tot Apusul si spaimântând pe multi cu semnele si cu minunile ce facea, iarasi s-a întors la Bizant; si de acolo s-a dus la muntele Olimpului. Deci suindu-se acolo si topindu-se foarte, s-a îmbolnavit de idropica, încât numai dupa glas era cunoscut de cei ce-l stiau. Deci pogorându-se din munte s-a dus la Tesalonic si de acolo venind iarasi la Bizant a aflat pe Simeon marturisitorul si purtatorul de Dumnezeu închis în temnita pentru sfintele icoane. Si închinându-i-se si rugându-l mult sa se roage pentru el, cu pace s-a savârsit. Sfintele moaste, ale acestui Sf. Grigorie, se afla întregi în România la sfânta Mânastire Bistrita-Vâlcea, care este facuta din temelie de raposatul ban Barbu Craiovescul. Acesta cu multa cheltuiala a adus aceste sfinte moaste la aceasta sfânta mânastire, unde se afla si pâna astazi facatoare de minuni, prin care si sfânta mânastire de multe primejdii este ferita si pamântul acesta multa folosinta si ajutor are; iar cine merge la sfântul cu smerenie si cu credinta afla folosinta si tamaduire atât trupeste cât si sufleteste.

Tot în aceasta zi, pomenirea celui între sfinti Parintelui nostru Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului, care a fost ucenic al fericitului Ioan Hrisostomul si mostenitor al scaunului lui.

Acest între sfinti Parintele nostru Proclu a fost pe vremea împaratiei lui Teodosie cel mic, în anii patru sute opt. Fiindca era cucernic si îmbunatatit a fost hirotonit episcop al Cizicului de catre Sfântul Sisinie, patriarhul Constantinopolului. Si mergând la Cizic nu a fost primit de catre clericii eparhiei sale, caci aveau hirotonit pe altul cu numele Dalmat. Pentru aceasta s-a întors înapoi la Constantinopol ramânând fara de eparhie. Iar dupa ce a murit Maximian, patriarhul Constantinopolului, care se praznuieste la douazeci si una ale lui Aprilie, în timp ce înca se aflau moastele lui în altarul marii biserici a fost ales Proclu patriarh al Constantinopolului. Si s-a suit în scaun în ziua mântuitoarelor patimi ale Domnului, adica în Sfânta si Marea Joi. Deci bine vietuind si bine conducând Biserica doisprezece ani si trei luni, cu pace s-a mutat catre Domnul.

Tot în aceasta zi, patimirea Sfântului Mucenic Dasie cel din Durostor (Silistra).

Acest sfânt a trait pe vremea lui Maximian în anii doua sute nouazeci si opt, aflându-se în cetatea Durostor, care se afla aproape de fluviul Dunarii. În aceasta cetate era obicei sa savârseasca elinii în tot anul serbarea zeului lor Cronos. Mai înainte cu treizeci de zile de aceasta serbare, alegeau un ostas tânar si frumos la fata si-l gateau spre jertfa. Pe acesta mai întâi îl îmbracau împarateste, apoi îl îndemnau ca sa-si faca el mai întâi orice pofta a sa si apoi îl junghiau peste jertfelnicul lui Cronos. Când a venit rândul sa fie jertfit si ostasul acesta Dasie, ostasii cei împreuna cu dânsul îl sileau ca sa-si împlineasca orice pofta a sa. Iar Dasie si-a pus în minte un gând foarte bun si întelept si a zis catre ei: “Fiindca este sa mor, mai bine îmi este sa mor pentru Hristos ca un crestin”. Deci înfatisat fiind la divanul guvernatorului a marturisit cu îndrazneala pe Hristos. De aceasta fiind înstiintat Diocletian si Maximian, au adus înaintea lor pe sfântul si, fiindca în priveliste a marturisit buna cinstire, multe chinuri a luat de la ei si la sfârsit i s-a taiat capul prin sabie si asa a luat fericitul cununa muceniciei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Nirsa episcopul si Iosif ucenicul sau si episcopul si alti împreuna cu dânsii, care s-au savârsit în Persia prin sabie.

Din acestia, Nirsa era episcop batrân cu vârsta de optzeci de ani, iar Iosif fiind cu aceeasi vrednicie cinstit, adica episcop, era de optzeci si noua de ani de batrân. Împreuna cu care si alti oarecare episcopi si preoti si din rândul celor mai simpli si femei fecioare si sihastre. Toti prin feluri de chipuri fiind cercetati si cu felurite chinuri fiind lamuriti si de credinta nelepadându-se, li s-au taiat capetele si asa au luat cununa muceniciei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Isachie, Ioan si Savorie, care cu pietre fiind împroscati s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Gheitazet si alti trei, care s-au savârsit fiind împunsi cu sulitele.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor fecioare Tecla, Vautha si Denahida, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Eustatie, Tespesie si Anatolie.

Acestia au trait în Gangria Galatiei, pe vremea împaratului Maximian, în anul 300. Toti erau fii ai lui Filoteu si ai Evseviei. Tatal lor era din Galatia, iar maica lor din Nicomidia. Evstatie se sârguia spre învatatura cartilor, iar Tespesie si Anatolie lucrau mestesugul parintesc, fiind tatal lor vânzator de haine. Filoteu tatal lor venind o data de la Rasarit la Nicomidia împreuna cu fiul sau Anatolie a fost învatat credinta lui Hristos de Luchian preotul si dascalul, cel ce calatorea împreuna cu ei si, supunându-se învataturilor aceluia, au crezut în Hristos si s-au botezat. Iar Evstatie si Tespesie, mergând si ei la Nicomidia, s-au întâlnit cu fericitul Antim, episcopul Nicomidiei, si învatând de la el credinta în Hristos s-au botezat si ei; iar dupa aceea tatal lor Filoteu a fost hirotonit preot si Evstatie hirotonit diacon.

Însa n-a trecut multa vreme si au murit parintii acestor sfinti. Si fiind pârâti la Maximian ca sunt crestini, au fost batuti cu toiege si pusi la închisoare, în care venind dumnezeiescul înger, i-a dezlegat din legatura. A doua zi au fost dati la fiare si, luptându-se cu ele, au ramas nevatamati. Deci luându-i pe ei Antonie comitele si ducându-i la Niceea i-a pedepsit cu multe chinuri si dupa aceea i-a aruncat în temnita. În care iarasi aratându-li-se dumnezeiescul înger i-a usurat pe ei de durerile ranilor si trupurile lor le-a facut sanatoase. Acestea vazându-le acel varsator de sânge, a hotarât asupra lor moarte de sabie. Si venind la locul hotarât spre taiere, fara de veste si-au dat sfintii sufletele lor lui Dumnezeu, cu pace; iar gealatii, cuprinsi fiind de frica tiranului, le-au taiat capetele, moarte fiindu-le trupurile.