Sinaxar 2 Octombrie

In aceasta luna, în ziua a doua, pomenirea Sfântului sfintitului Mucenic Ciprian vrajitorul si a sfintei Iustina fecioara.

Acesta era din Antiohia Siriei în vremea împaratului Deciu (catre 250), de bun neam si bogat, filozof si vrajitor cumplit. Si a fost câstigat la credinta cea întru Hristos de catre Iustina fecioara si crestina, care pe toate demonicele lui lucrari ca pe o pânza de paianjen le-a sfarâmat, fiind si ea din Antiohia. Caci un barbat oarecare elin, numit Aglaid, de dragostea frumusetii ei ranindu-se si neajungându-si scopul a venit la Ciprian; iar acesta de trei ori trimitând demonii catre tânara, n-a izbutit nimic. Deci dupa ce a cunoscut ca mestesugul sau este neputincios, s-a botezat si, arzând vrajitorestile sale carti, a crezut în Domnul. Apoi a fost facut episcop si pe multi povatuindu-i la credinta lui Hristos, a fost prins împreuna cu Iustina de catre stapânitorul Damascului, si strujindu-li-se coastele au fost bagati în cazan de fier; si fiind trimisi la Nicomidia li s-au taiat capetele. Iar marele Grigorie Cuvântatorul de Dumnezeu, nu pe altul, ci pe acesta îl numea iubit Fecioarei. Si se savârseste soborul lor la locul muceniciei, care se afla de acea parte, la locasurile lui Solomon.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Teofil Marturisitorul.

Preacuviosul Parintele si marturisitorul nostru Teofil era monah cucernic pe vremea împaratiei lui Leon Isaurul, a carui necredinta si rea pornire asupra sfintelor icoane vazând, a mers de l-a mustrat de fata, si i-a zis ca este fara de lege si înaintemergator lui antihrist. Din care pricina pornindu-se împaratul cu mânie si cu urgie a poruncit de l-au batut cumplit si l-au bagat în temnita, unde s-a chinuit cu foamea. Apoi scotându-l, si nevrând sa se supuna, l-a trimis în exil departe, si acolo multumind lui Dumnezeu, si-a dat Aceluia sufletul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului nou Mucenic Gheorghe, care la Carageas a marturisit, în anul 1794 si care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici David si Constantin, printi din Georgia.

Martyrs David and Constantine, Princes of Aragvet, Georgia, were raised from childhood in the Orthodox faith. They were not only worthy rulers and brave military leaders, but also pious Christians. The holy brothers defended Georgia from Muslim invaders. But the sides were militarily unequal. The Arab military-commander Murvan-Abdula-Kasim, having taken the brothers captive, tried with crafty promises to persuade them into an acceptance of Islam. But they firmly confessed Christ. Then Murvan-Kru ("hard of hearing") with the help of sorcerers sought their renunciation from Christ. But the holy brothers David and Constantine overcame all the attempts of the pagan pseudo-wisdom by means of their prayer.

Seeing the steadfastness of the holy confessors, the Mahometan gave orders to inflict fierce tortures upon them, and then to drown them in the River Rioni (in the year 740). The river into which their bodies were thrown, was illumined by three pillars of light. Christians took the bodies of the holy martyrs out of the river and buried them in a cave on Mount Tskal–Tsiteli, at the city of Kutaisi.

In the twelfth Century, as the emperor Bagrat the Great (1072-1117) was hunting, the incorrupt relics of the holy brothers were uncovered in the cave, filled with radiant light. The emperor built a church in their honor and founded the Motsameti monastery. The relics of the holy martyred brothers have been attributed with numerous healings.