Sinaxar 19 Decembrie

În aceasta luna, în ziua a nouasprezecea pomenirea Sfântului Mucenic Bonifaciu si a sfintei Aglaia Romana.

Sfântul Bonifaciu a trait pe vremea împaratului Diocletian (284-305). Era robul unei femei de neam mare, cu numele Aglaia, fiica lui Acacius, proconsulul Romei. Bonifaciu traia în pacate trupesti cu stapâna lui si era si betiv, dar era milostiv, iubitor de straini, îndestula cu draga inima pe cei lipsiti, îsi pleca urechea si inima la suferintele si rugamintile oamenilor. La fel si stapâna lui era milostiva si iubitoare de mucenici.

Într-una din zile i-a zis lui Bonifaciu: “Du-te în Rasarit, unde sfintii sunt chinuiti si adu-mi moaste de sfinti, ca sa le avem spre ajutor si mântuire sufleteasca”. Bonifaciu i-a raspuns, râzând: “Daca-ti voi aduce moastele mele, ai sa le primesti?”. “Nu mi-i de gluma”, i-a spus Aglaia. Apoi i-a dat unele sfaturi, si s-a rugat pentru el, i-a dat bani si l-a liberat.

Si a plecat Bonifaciu însotit de doisprezece robi cu aur mult în Tarsul Ciliciei, unde sfintii erau chinuiti. A gasit acolo pe sfinti patimind si suferind pentru Hristos. Le-a sarutat lanturile si ranile. Dar aprinzându-se de râvna dumnezeiasca, s-a dus înaintea ighemonului si a marturisit ca este crestin. A fost prins si supus la multe si felurite chinuri, pe care le-a rabdat cu seninatate, ceea ce a adus la Hristos 50 de barbati care au si fost botezati. Apoi i s-a taiat capul.

Robii, care venisera cu el din Roma, nu stiau de cele ce se petrecusera. Când au auzit de la ostasi cu de-amanuntul chinurile lui si ca s-a savârsit patimind, s-au dus sa-i caute moastele. Le-au gasit si au cazut peste ele; au plâns, le-au sarutat si-i cereau iertare. Au cumparat trupul cu 500 de galbeni, l-au uns cu mir, l-au înfasurat în giulgiuri si l-au dus la Roma.

Aglaia, stapâna lui, prin descoperire îngereasca, a aflat totul. A iesit întru întâmpinarea lui ca sa-l primeasca si sa-l cinsteasca precum se cuvenea. L-a îngropat la 50 de stadii de Roma. Mai târziu a zidit o biserica mareata în numele lui, în mijlocul Romei, si l-a mutat în ea. Acolo se faceau în fiecare zi nenumarate tamaduiri. Iar Aglaia, traind de atunci cu cuviinta si bineplacut lui Dumnezeu, si-a dat cu pace lui Dumnezeu duhul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Ilie, Prov si Ares.

Acesti sfinti mucenici erau din Egipt si erau crestini. S-au pornit la drum sa se duca în Cilicia ca sa cerceteze pe marturisitorii de acolo. Când au ajuns în Ascalon, au fost prinsi si dusi înaintea Judecatorului Firmilian. Acolo au marturisit ca sunt crestini; pentru asta au fost supusi la felurite chinuri. Ares s-a savârsit prin foc, iar lui Prov si lui Ilie li s-au taiat capetele cu sabia.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Timotei si Polieuct.

Sfântul Timotei a fost prins si a marturisit ca este crestin. Dupa ce a fost chinuit mult, s-a savârsit prin foc în Mauritania. Sfântul Polieuct a fost supus la felurite chinuri. A fost aruncat în foc în Cezareea si asa si-a primit sfârsitul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Eutihie si Tesalonica si a celor împreuna cu ei, 200 de barbati si 70 de femei care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Grighentie.

Cuviosul Parintele nostru Grighentie, era de loc din cetatea Milanului. Parintii lui se numeau Agapie si Teodota. Grighentie, ca un pamânt bun, a primit semintele cele dumnezeiesti si a dat rod bun. De aceea când s-a marit s-a aratat ascultator si împlinitor al poruncilor lui Hristos. Cu voia lui Dumnezeu a fost hirotonit diacon si se supunea fericitul la post si la aspra vietuire. Si din ziua aceea, primind dumnezeiescul Duh, facea semne si minuni. Dupa aceea a venit iar în Milan. Aici a gasit într-un loc retras de lume pe un batrân preaîntelept. De la acesta a aflat tot ce i se va întâmpla în viitor. Aceleasi lucruri, la care a mai adaugat si cele ce lipseau, i le-a spus mai târziu si marele Apostol Petru, care i s-a aratat fata catre fata.

Pe vremea aceea, pe când cârmuia împaratia romanilor Iustin, s-a întâmplat de a scris Elesvaan, împaratul etiopienilor, lui Proterie, patriarhul Alexandriei, cu rugamintea sa-i trimita ca episcop, un om desavârsit. Patriarhul se mâhnea ca nu stia unde sa gaseasca un astfel de barbat.

Dar în zilele acelea, printr-o descoperire dumnezeiasca, i s-a aratat patriarhului Fericitul Marcu si l-a aratat pe minunatul Grighentie, care, cu purtarea de grija a lui Dumnezeu, venise nu de multa vreme în oras si era gazduit de un crestin. Patriarhul l-a luat cu multa bucurie, l-a hirotonit episcop si l-a trimis îndata în Etiopia, întarindu-l cu scrisori si cu tot ce se cuvine arhiereilor. Împaratul etiopienilor, încredintat din scrisori, l-a îmbratisat si l-a primit ca pe un apostol si facator de minuni. A multumit lui Dumnezeu si i-a dat Sfântului Grighentie toata puterea. Sfântul a hirotonit preoti si diaconi, a sfintit bisericile zidite de curând de împarat în Arabia fericita si a botezat pe multi iudei, ca mai înainte aproape tot poporul era iudeu. Dupa aceasta a convins cu temeiuri din Scriptura si cu dovezi pe dascalii si mai-marii iudeilor, i-a uimit cu minunile lui si i-a adus pe toti la credinta cea adevarata. A dat apoi poporului legi si a facut tot ce este placut lui Dumnezeu. Pastorind dar bine turma sa si savârsind multe minuni spre slava lui Dumnezeu, s-a odihnit cu pace, dupa ce ajunsese la adânci batrâneti.