Sinaxar 1 Ianuarie

În aceasta luna, în ziua întâia, Taierea împrejur cea dupa trup a Domnului Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

De la Sfintii Parinti am luat obiceiul sa sarbatorim, dupa încheierea anului calendaristic, Taierea împrejur cea dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Domnul a primit aceasta, ca sa înlature rânduiala Legii Vechi si sa puna în loc taierea împrejur cea dupa Duh cea nefacuta de mâna. Deci, sarbatorim aceasta zi ca pe un praznic împaratesc.
Caci Domnul, dupa cum ne-a cinstit pe noi, luând trup omenesc, întru totul asemenea noua, afara de pacat, tot asa a binevoit sa primeasca si taierea împrejur. Întâi, ca sa astupe gurile ereticilor care îndraznesc a zice ca Domnul n-a luat trup, ci ca S-a nascut ca o nalucire. Dar daca n-ar fi luat trup, cum S-ar fi taiat împrejur? Si al doilea ca sa astupe gurile iudeilor celor neîntelegatori, care îl cleveteau ca nu pazeste sâmbata si ca strica Legea.
Pentru aceasta, dupa opt zile de la nasterea Lui cea sfânta din Fecioara, a binevoit sa fie adus de Maica Sa si de Iosif, în locul unde, dupa obicei, iudeii se taiau împrejur. Si a fost taiat împrejur; si I s-a dat numele Iisus, nume adus din cer de îngerul Gavriil, mai înainte de zamislirea Lui în pântecele Fecioarei. Si iarasi întorcându-Se Domnul cu parintii Sai acasa, a vietuit omeneste, crescând cu anii, cu Întelepciunea si cu harul, pentru mântuirea noastra.

Tot în aceasta zi, pomenirea celui între sfinti parintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei.

Acest mare parinte al nostru Vasile a trait pe vremea împaratului Valens, când Biserica era tare prigonita de necredinta lui Arie, ereticul. Iar Sfântul Vasile a aparat cu toata puterea dreapta credinta si a îndraznit sa mustre chiar în fata pe împaratul Valens, cazut si el în erezia lui Arie.
Tatal Sfântului Vasile era din Pont si se numea tot Vasile, iar maica sa era din Capadocia si se numea Emilia. Sfântul Vasile a întrecut în stiinta pe cei din timpul sau si pe cei din vechime, caci învatase toata filozofia si toate stiintele din vremea aceea. Deci, covârsind pe toti nu numai cu filozofia si cu mintea cea ascutita, ci si cu puterea si viata cea îmbunatatita, a fost sfintit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei.
Ca arhiereu, a dus lupte grele pentru credinta ortodoxa, punând în uimire chiar pe dregatorul locului, care nu s-a putut împotrivi întelepciunii si tariei în credinta a sfântului. Prin cuvântarile sale a lovit în credintele gresite ale ereticilor; a dat învataturi si îndemnuri pentru buna întocmire a obiceiurilor; a luminat tainele cele adânci ale fapturii; a pastorit turma lui Hristos, învatând pe toti si ajutând pe saraci, pe bolnavi si pe batrâni, în asezamântul sau vestit, numit Vasiliada. A trecut catre Domnul în anul 379, când nu împlinise înca 50 de ani.
Si era Sfântul Vasile om foarte înalt la stat si drept ca o faclie; uscativ si slabit de ajunare si de veghere; oaches la fata, dar obrazul îngalbenit; nasul lunguiet; sprâncenele cercuite si plecate, asemenea omului gânditor; fruntea încretita; umerii obrajilor iesiti, tâmplele adâncite; cam plesuv la par; cu barba destul de lunga, carunta pe jumatate. Pomenirea lui se savârseste în Sfânta Biserica soborniceasca.