Sinaxar 16 Aprilie

Sinaxar 16 Aprilie

În aceastã lunã, în ziua a ºaisprezecea pomenirea sfintelor muceniþe fecioare Irina, Agapi ºi Hionia.

Irina, Agapi ºi Hionia erau trei surori, provenind dintr-o familie bogatã ºi influentã din Tesalonic. Pe vremea în care s-a tãiat capul mucenicului Hrisogon de cãtre Diocleþian pentru mãrturisirea în Hristos, aproape de iezerul unde locuiau aceste trei surori: Agapi, Irina ºi Hionia cu un oarecare Zoil, rob al lui Dumnezeu, arãtatu-s-a Hrisogon lui Zoil în vis, zicîndu-i cã sfânta Anastasia va sã ia parte la luptã cu acele trei surori, ºi cu dânsul sã-ºi sãvârºeascã nevoinþa muceniciei. Dacã a aflat acestea, a urmat sfânta dupã Zoil, ºi a intrat la sfinte, ºi le-a sãrutat; ºi le slujea apoi. Aflând aceasta Diocleþian a trimis de le-a adus ºi le-a dat pe seama domnului þãrii de le-a chinuit ºi iarãºi au fost date pe seama altui domn, anume Sisinic, care pe Agapi ºi pe Hionia le-a ars în foc, iar sfintei Irina, unul din slujitori întinzându-ºi arcul ºi sãgetând-o, i-a adus sfârºitul.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþilor Felix episcopul, Ianuarie preotul, Furtunat ºi Septemiu.

În al optulea an al împãrãþiei lui Dioeleþian ºi Maximian, a ieºit poruncã pe la toate locurile ca sã se ardã toate cãrþile creºtinilor. De aceea a fost trimis în cetatea Tibiuca un oarecare Marian, bãrbat prea spurcat, care a adus înaintea sa pe Felix episcopul, pe Ianuarie preotul, pe Furtunat ºi pe Septemiu, ºi citindu-le porunca împãrãteascã, cerea numaidecât cãrþile ce erau la ei. Iar preasfântul episcop a zis cãtre ei: “Scris este guvernatorule: nu daþi cele sfinte câinilor, nici aruncaþi mãrgãritarele înaintea porcilor. În zadar te nevoieºti, deºi ai cu tine poruncile împãrãteºti.” Guvernatorul a zis: “Lasã vorbele nebuneºti, ºi fã voia împãratului, cãci altfel te voi trimite legat la proconsul.” ªi sfântul i-a zis: “Precum mã aflu cãtre tine, asemenea ºi cãtre toþi, ºi cãtre însuºi împãratul tãu mã voi afla.” Atunci închizându-l în temniþã, fãrã de nici o îngrijire l-a lãsat trei zile, apoi scoþându-l, l-a mai cercetat; ºi legându-l pe el ºi pe cei împreunã cu el, i-a trimis la proconsul. Acela iarãºi cercetându-i, i-a pus la închisoare. ªi dupã ºase zile scoþându-i, i-a trimis legaþi la prefectul pretorilor, care, dupã ce i-a primit ºi i-a îngrozit foarte mult, i-a aruncat într-o cumplitã temniþã cu multã pazã ºi dupã paisprezece zile, scoþându-i de acolo, ºi încã cercetându-i, i-a bãgat pe ei într-o corabie la un loc cu cai, legaþi de picioarele cailor; iar sfinþii tãvãlindu-se printre picioarele cailor fãrã sã guste hranã sau apã patru zile, mulþumeau lui Dumnczeu. ªi ajungând la limanul unei cetãþi, au fost cercetaþi pe ascuns de cãrtre creºtini. ªi de acolo mergând la cetatea numitã Tavromeni, ºi plutind încã pe la Licaonia, au venit la cetatea Eluron. Atunci ticãlosul prefect, dezlegând pe sfinþi din legãturi, cu glas lin le fãcea întrebãrile; iar sfinþii grãind dimpotrivã, cã nici cãrþile nu le dau, nici idolilor nu jertfesc, a poruncit el ca ei sã fie tãiaþi de sabie; ºi aflând ei hotãrârea, au fãcut rugãciune ºi, tãindu-li-se capetele, au primit cununile din mâna Domnului.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþilor mucenici Leonid, Harisa, Nichi, Galini, Calida, Nunehia, Vasilisa ºi Teodora.

Aceºti sfinþi mucenici erau din Grecia. Leonid a fost prins în Trizina, începãtor fiind duhovniceºtei cete în zilele de prãznuire a sfintei Învieri a lui Hristos, ºi a fost adus la Corint. Iar Harisa, Nunehia ºi maica Nunehiei, Vasilisa, Nichi, Galini, Calida ºi Teodora, fiind ºi acestea din Grecia, adusu-s-au ºi ele la Corint, cãtre guvernator. Acesta aflând cã sfântul Leonid avea neclintitã credinþa în Hristos, a poruncit sã-l spânzure ºi sã-l strujeascã fãrã milã, ºi apoi sã fie aruncat în adâncul mãrii cu cei ce erau împreunã cu el. Atunci se zice cã fericita Harisa cânta strigând, ca oarecând Mariam, când s-au înecat în mare egiptenii: “O milã am alergat, Doamne, ºi oaste m-a gonit, Doamne, ºi nu m-am lepãdat de Tine. Doamne, mântuieºte sufletul meu.” Iar ceilalþi care împreunã ascultau ºi cântau, au ajuns pânã la mare; ºi intrând în corabie, îndelungând cântarea, au înotat pânã la treizeci de stadii; apoi fiind legaþi cu pietre, i-au scos afarã ºi i-au aruncat în mare; ºi a fost mucenicia lor cu o zi înainte de Paºti.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfintei muceniþe Irina.

Aceastã sfântã era de loc din Grecia. În timpul Paºtilor, când ºi sfântul Leonid a mãrturisit cu cei împreunã cu el în aceeaºi casã de rugãciune slãvind pe Dumnezeu, era acolo ºi sfânta Irina împreunã cu creºtinii din acea vreme. Pârâtã fiind, guvernatorul a pus-o la închisoare, din care scoþând-o, i-a tãiat limba, i-a scos dinþii, ºi i s-a tãiat ºi capul.

Tot în aceastã zi, sfântul mucenic Mihail Vurliotul, care a suferit mucenicia în Smirna, la anul 1772, ºi care de sabie s-a sãvârºit.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.