Sinaxar 15 Ianuarie

În aceasta luna, în ziua a cincisprezecea, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Pavel Tebeul.

Acest cuvios parinte a trait pe vremea lui Deciu si a lui Valerian, prigonitorii crestinilor. El era de neam din Egipt, din Teba de jos, si întelegând ca cumnatul sau vrea sa-l vânda ca sa-i poata opri partea cuvenita din averea parinteasca, a fugit în munti. Aici si-a schimbat teama de prigonitori în dor de calugarie. Si intrând într-o pestera, din adâncul pustiului, si-a petrecut toata viata în pace si în înlaturarea tuturor dorintelor, si a trecut catre Domnul, la adânci batrâneti. Auzind de viata lui cea îmbunatatita, l-a cautat si gasindu-l s-a minunat si de locul cel anevoios în care traise si de lungimea vietii lui si de departarea de orice asezare omeneasca. Caci Pavel a fost cel dintâi care a cutezat sa mearga pâna în adâncul pustiului, unde si-a îndelungat nevointele pâna la o suta treisprezece ani, dupa ce parasise de tânar grijile lumesti.

Tot în aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Ioan cel sarac pentru Hristos, care s-a mai numit si Colibasul.

Acesta era de fel din Constantinopol si era fiul lui Eutropie senatorul si al Teodorei. De mic copil a plecat din scoala unde învata carte, fara stirea parintilor si a învatatorilor, în tovarasia unui calugar, si s-a dus în Mânastirea Achimitilor, adica a neadormitilor, unde s-a facut calugar, petrecând întru multe nevointe. Dar vicleanul diavol l-a îmboldit cu dorul parintilor si atunci, cu voia egumenului mânastirii si a fratilor, s-a dus la casa parinteasca îmbracat în rasa. Dar nu s-a facut cunoscut cine este, ci locuia în rugaciune si în lipsuri, într-o coliba mica lânga poarta casei parintesti, batjocorit de slugi si uitându-se la parintii sai, care treceau pe lânga el îmbracati în podoabe lumesti, fara sa stie ca el este fiul lor. Când a fost sa moara, a chemat pe maica sa, care l-a cunoscut dupa Evanghelia ferecata în aur, data lui de parinti pe când era în scoala. Si asa si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului mucenic Pansofie.

Acesta era din Alexandria si avea ca tata pe Nil proconsulul, care era un mare dregator. Fiind istet din fire si bogat, si vazând în casa parinteasca apucaturi bune, a sporit pâna la culmea învataturii atât a celei elinesti, cât si a celei crestinesti. Iar dupa moartea tatalui sau, împartindu-si bogatia la cei saraci, s-a dus în pustiu, cautând pe Domnul. Douazeci si sapte de ani a locuit în singuratate, înaltându-si mintea de la cele de jos la cele de sus si vorbind cu Dumnezeu. Pentru ca nu se poate ascunde lumina sub obroc, a fost pârât lui Augustalie, ighemonul Alexandriei, caruia i se încredintase, de catre Deciu, prigoana împotriva crestinilor. Deci, stând înaintea lui, i-a înfruntat înselaciunea credintei si i-a rusinat trufia. Pentru aceasta a fost batut cumplit, si asa a dobândit cununa muceniciei.