Sinaxar 13 Mai

În aceastã lunã, în ziua a treisprezecea, pomenirea sfintei muceniþe Glicheria.

Aceasta a trãit în zilele împãratului Antonin ºi a guvernatorului Savin, în cetatea Traianopolei. ªi aducând guvernatorul jertfã idolilor în cetate, sfânta a fãcut semnul cinstitei cruci pe frunte, ºi a mers la guvernator, declarând cã este creºtinã ºi roaba lui Hristos. ªi îndemnând-o guvernatorul ca sã jertfeascã, ea a intrat în capiºte ºi, fãcând rugãciune cãtre Dumnezeu, a surpat idolul lui Dia ºi l-a zdrobit. Iar pãgânii ce erau acolo aruncau cu pietre asupra ei ºi nu o ajungeau. De aceea au spânzurat-o de cosiþe ºi au strujit-o ºi au pus-o în temniþã, dându-se poruncã sã nu i se dea mâncare multe zile. Dar ea primind hranã prin înger, nici un rãu n-a pãtimit; ºi intrând la dânsa în temniþã ºi gãsind o strachinã ºi pâine ºi lapte ºi apã, cu toate cã temniþa era încuiatã s-au îngrozit guvernatorul ºi cei ce erau cu el. Dupã aceea a fost supusã la multe felurite chinuri ºi rãmânând nevãtãmatã, a fãcut pe temnicerul Laodichie sã se cutremure ºi sã mãrturiseascã pe Hristos, pentru care i s-a tãiat capul. Iar sfânta a fost datã la fiare ºi aºa ºi-a dat sufletul la Dumnezeu, ºi se îngroparã sfintele ei moaºte în Iraclia Traciei.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului mucenic Laodichie, pãzitorul temniþei, care de sabie s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Serghie Mãrturisitorul.

Acesta fiind de neam slãvit ºi mare, ºi dupã suflet s-a dovedit mare. Cãci stând înaintea împãratului Teofil cel prigonitor ºi fãrã de Dumnezeu, acuzat cã se închinã sfintelor icoane ºi, legându-i-se grumajii cu o funie a fost purtat ºi înconjurat prin mijlocul uliþei celei pline de popor, suferind scuipãri ºi ocãri ºi luându-i-se toatã averea, ºi în temniþã rãu pãtimind ºi cu toatã casa sa totodatã cu femeia ºi cu copiii a fost izgonit. ªi de necazurile înstrãinãrii îndestulându-se ºi luptându-se cu diferite scârbe, a fost chemat de Dumnezeu, ºi s-a dus ca sã câºtige vrednice rãsplãtiri de la Hristos, Cel care dã rãsplata nevoinþei.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Pavsicacos, episcopul Sinadei.

Acest fericit avea patrie cetatea Apamiei ºi pãrinþi din cei aleºi ºi de bun neam ºi hrãniþi cu adevãrata credinþã creºtineascã. Iar el, tânãr încã fiind, se înfrâna cu postul, cu îndelunga rugãciune ºi cu cealaltã asprã petrecere. Pentru care s-a ºi supus vieþii sihãstreºti ºi se hrãnea cu puþinã pâine ºi apã; ºi întrebuinþând meºteºugul doctoresc, vindeca ºi trupurile ºi sufletele; se lupta împotriva demonilor ºi-i izgonea; slãbãnogirile le vindeca, îngheboºãrile îndreptã, ºi alte preamãrite minuni sãvârºea. Iar prin vãdirea Celui ce pe toate le face arãtate fãcându-se cunoscut patriarhului Constantinopolului, fericitul Chiriac, ºi de el hirotonisit fiind, a fost trimis la biserica Sinadelor.

Aici sfântul îndatã cu praºtia cuvântului a izgonit pe lupii cei gânditori ºi cu cuvântul cel ascuþit tãindu-i ca pe niºte mãdulare putrede, i-a scos afarã, ca sã nu pricinuiascã vreo vãtãmare pãrþii celei sãnãtoase. Astfel dând turmelor sale netemere ºi vindecare, s-a dus la Constantinopol ºi întâlnind pe împãratul Mavrichie, ºi vindecându-l de patima de care era stãpânit, l-a plecat ca prin hrisov sã dãruiascã cetãþii sale dajdia cea de peste an, care era o litrã de aur. Întorcându-se spre Sinada ºi ajungând la locul ce se numeºte Solin, numai prin rugãciune a fãcut sã izvorascã apã ca sã potoleascã setea celor ce cãlãtoreau. Aºa bine ºi plãcut lui Dumnezeu vieþuind, ºi la mulþi fãcându-se pricinã de mântuire, ºi-a schimbat viaþa ºi s-a mutat cãtre cele dorite.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului sfinþitului mucenic Alexandru, episcopul Tiverianilor, care de sabie s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului Nichifor presbiterul Mânãstirii Efesului, care cu pace s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi se sãvârºesc înnoirile cinstitei ºi dumnezeieºtii biserici a preasfintei stãpânei noastre, Împãrãtesei a toate, care se aflã în ostrovul sfintei Glicheria.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului Eftimie cel nou, ctitorul Mânãstirii Ivirilor din Aton, care cu pace s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului Ioan Iviritul, tatãl pomenitului Eftimie, care cu pace s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului Gheorghie Iviritul, rudenie pomenitului Eftimie, care cu pace s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea cuviosului Gavriil Iviritul, care a auzit dumnezeiesc glas ºi a scos din mare icoana cea fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului ce se zice Portãriþa, care cu pace s-a sãvârºit.

Tot în aceastã zi, pomenirea monahilor cuvioºi mucenici Iviriþi, care înfruntând pe împãratul Mihail ºi pe patriarhul Ioan Vecos apãrând dreapta credinþã, au fost aruncaþi în mare ºi aºa s-au sãvârºit.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.