Sinaxar 13 Decembrie

În aceasta luna, în ziua a treisprezecea, pomenirea patimirii Sfintilor Mucenici ai lui Hristos: Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie si Orest.

Acesti sfinti mucenici au trait pe vremea rau-credinciosilor împarati Diocletian si Maximian, a ducelui Lisie, care comanda ceata de osteni a limitaneilor si a lui Agricola, care stapânea toata partea Rasaritului. Dintru început au fost crestini si se trageau din parinti crestini; dar se ascundeau de frica tiranilor si a prigonitorilor.

Sfântul Evstratie era de loc din orasul Aravraca si era capetenie în ostirea ducelui Lisie. Dorea sa-si dea pe fata credinta, dar se temea, ca nu stia cum va fi sfârsitul marturisirii sale. De aceea a poruncit unuia din slujitorii sai sa puna centura sa în biserica din Aravraca. Ca îsi zicea: “Daca va intra în biserica preotul Avxentie si va lua cu el centura, atunci îndraznirea si marturisirea lui va fi dupa placul lui Dumnezeu si nu se va teme de nimic din cele asteptate, când se va înfatisa înaintea ducelui. Dar daca altcineva din biserica va lua centura, atunci sa poarte înca mai departe în ascuns credinta în Hristos si sa nu o vadeasca”. Când a vazut ca sfârsitul ispitirii sale s-a facut dupa cum gândea, caci preotul Avxentie luase centura, a înteles ca marturisirea lui pentru Hristos se va termina cu bine si s-a hotarât sa se înfatiseze înaintea lui Lisie si sa marturiseasca cu îndraznire credinta sa.

Când au fost adusi la scaunul de judecata niste sfinti mucenici, Evstratie statea si el alaturi de Lisie, ca era capetenie în ostirea lui. Atunci el, cel dintâi, a strigat tare ca este crestin. Tiranul i-a smuls centura si a poruncit sa-l dezbrace si sa fie chinuit în multe feluri; dar el le-a rabdat pe toate cu seninatate. Aceasta a adus la credinta în Hristos si pe Sfântul Evghenie, prietenul sau. Acesta a marturisit cu îndraznire ca are aceeasi credinta ca Sfântul Evstratie si ca da aceeasi închinaciune Dumnezeului cinstit de acela. Atunci Sfântul Evstratie a fost si el chinuit cumplit. Vazând aceasta, Sfântul Mardarie s-a alaturat Sfântului Evstratie si au fost adusi amândoi la cercetare înaintea lui Lisie. Mai întâi i s-a taiat capul Sfântului Avxentie, petru ca s-a numit crestin. Iar Sfintii Mardarie si Evghenie au murit în timpul chinurilor.

Sfântul Orest a fost cunoscut ca e crestin când a ridicat mâna ca sa arunce cu sulita la tinta. Atunci, rasucindu-se ca sa tinteasca, i-a iesit afara din sân crucea pe care o tinea la piept, ca pe o pavaza. A fost întrebat de ce o poarta, iar el a raspuns ca este rob al lui Hristos. Lisie l-a legat si pe el alaturi de Sfântul Evstratie si i-a trimis pe amândoi la Agricola, care i-a cercetat si i-a supus la chinuri. Întâi si-a aflat sfârsitul Sfântul Orest, fiind asezat pe un pat de fier înrosit în foc. Pe urma a fost aruncat într-un cuptor aprins si Sfântul Evstratie, si acolo si-a primit cununa muceniciei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Lucia fecioara.

Sfânta Mucenita Lucia era din Siracuza Siciliei si era logodita. Îmbolnavindu-se mama ei, a plecat cu ea la Catana, ca sa se roage Sfintei Mucenite Agata sa o izbaveasca sfânta de curgerea de sânge. Când a ajuns la Catana a vazut în vis pe Sfânta Agata. Sfânta i-a fagaduit mamei ei tamaduire de boala, iar ei i-a vestit mai dinainte suferinte mucenicesti pentru Hristos. Dupa însanatosirea mamei sale, Sfânta Lucia a împartit toate averile sale saracilor si era gata sa marturiseasca pe Hristos. Fiind pârâta de logodnicul ei, a fost dusa înaintea lui Pashasie, domnul cetatii, care a poruncit sa o duca într-o casa de desfrâu, ca sa fie necinstita. Prin harul lui Hristos însa a ramas curata; au tabarât multi asupra ei, dar n-au putut sa o miste din locul în care se proptea. Pentru ca aceia si-au pierdut nadejdea ca o mai pot misca din loc, si pentru ca nici n-au putut-o arde cu focul ce-i aprinsesera acolo unde sta, caci sfânta era pazita de Dumnezeu, i-au taiat capul cu sabia.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Arsenie cel din Latro.

Cuviosul Parintele nostru Arsenie, facatorul de minuni, era de loc din Constantinopol, fiul unor parinti evlaviosi si credinciosi, bogati si întâistatatori în treburile orasului. Pogorându-se dar dintr-un neam asa de vestit si asa de stralucit si sporind înca mai mult în credinta, fericitul a primit de la împaratul de atunci dregatoria de general si patriciu al locului ce se numeste al Chivireotilor. Odata, la porunca împarateasca, au pornit pe mare mai multe corabii sub comanda fericitului Arsenie. S-a stârnit însa furtuna grozava pe mare si s-au scufundat toate corabiile si a scapat numai el singur cu viata. Atunci sfântul a îmbracat haina monahala, si-a strivit trupul facându-l rob sufletului prin post si prin priveghere.

În acest fel si-a dus viata fericitul în mai multe locuri. Apoi din porunca dumnezeiasca s-a dus la sfânta Mânastire a Chelivarilor. A stat putina vreme în fruntea ei, dar a fost dascalul multora în virtute. Apoi a plecat de la mânastire si s-a dus iarasi la linistea lui cea dorita.

La rugamintea fratilor, marele Arsenie s-a dus din nou în mânastire. S-a închis într-o chilie foarte strâmta si slujea singur, nu îndeobste cu ceilalti frati, lui Dumnezeu cel unul.Astfel de fapte a savârsit cuviosul si a vietuit cu întelepciune, cu barbatie, în curatenie si în dreptate. Când a fost sa fie chemat spre viata cea de sus, a strâns la el pe toti monahii si le-a dat învataturi despre lepadarea de lume si de cele din lume, despre rabdarea si despre iubirea duhovniceasca de frati, despre smerenie si rugaciune. Apoi si-a plecat genunchii la pamânt si umplându-i-se ochii de lacrimi si-a dat în mâinile neprihanite ale lui Dumnezeu sfântul lui suflet.

Cuviosul Parintele nostru Arsenie a savârsit multe minuni si în viata dar a facut multe minuni si dupa moarte.