Sinaxar 11 Aprilie

În aceastã lunã, în ziua a unsprezecea, pomenirea sfântului sfinþitului mucenic Antipa, episcopul Pergamului.

Acest sfânt a fost în zilele împãratului Domiþian, într-o vreme cu sfinþii apostoli, de care a ºi fost hirotonit episcop al Bisericii Pergamului Asiei, când Cuvântãtorul de Dumnezeu ºi Evanghelist Ioan era izgonit la Patmos, precum scrie ºi în epistola sa, numindu-l pe acesta preot credincios ºi mucenic. Deci sfântul Antipa, fiind foarte bãtrân, pãstorea ºi ocârmuia turma lui Hristos cu toatã pioasa petrecere; pentru aceea a ºi fost prins de închinãtorii la idoli.Stând înaintea guvernatorului, se silea acesta sã-l plece cu cuvinte, ca sã se lepede de Hristos, zicând cã lucrurile cele mai vechi sunt mai cinstite; iar cele noi ºi de curând ivite sunt mai necinstite, ºi cum cã legea pãgânilor este veche, iar credinþa creºtinilor s-a început în urmã, ºi de puþini oameni este primitã. La care sfântul a rãspuns împotrivã, aducând ca exemplu istoria lui Cain, care are atât de mare vechime ºi totuºi nu se cuvine a fi urmatã de cãtre credincioºi. Din aceste cuvinte pornindu-se guvernatorul cu mânie, a poruncit sã bage pe mucenic la acea mãiestrie de aramã, ce era fãcutã în chip de bou, în care rugându-se sfântul mult la Dumnezeu, ºi lãudând puterea Lui cea mare, ºi mulþumind pentru cã s-a învrednicit a pãtimi pentru El, ºi rugându-se pentru cei ce-i vor face pomenirea, ca sã fie feriþi nepãtimitori de chinuri ºi de alte boli, se ruga ºi pentru iertarea pãcatelor ºi pentru milã la viitoarea judecatã. ªi dobândindu-ºi cererea, s-a mutat cãtre Domnul. ªi a fost îngropat în biserica din Pergam.ªi se face amintirea lui în preacinstita bisericã a sfântului ºi întru tot lãudatului apostol Ioan Cuvântãtorul de Dumnezeu.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuvioasei Trifinei celei din Cizic.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru Farmutie.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului ierarh Calinic de la Cernica.

Acest fericit pãrinte Calinic s-a nãscut în oraºul Bucureºti, în ziua de 7 octombrie 1787, din pãrinþi români temãtori de Dumnezeu ºi a primit la Sfântul Botez numele de Constantin.Când avea vârsta de 20 de ani, tânãrul Constantin din îndemn lãuntric ºi-a îndreptat paºii cãtre Mãnãstirea Cernica, din apropiere, unde a fost primit cu dragoste pãrinteascã de stareþul Timotei. Dupã un an de ascultare duhovniceascã ºi de curate osteneli, a fost tuns în cãlugãrie, schimbându-ºi numele în Calinic. Peste o lunã apoi s-a învrednicit a fi hirotonit ierodiacon.În Mãnãstirea Cernica a vieþuit sfântul Calinic 43 de ani, nevoindu-se zi ºi noapte, în post ºi rugãciune, în muncã ºi smerenie, în rãbdare ºi dragoste. Drept aceea, dupã cinci ani de slujire în treapta diaconiei, a primit ºi sfinþitorul dar al preoþiei, iar dupã alþi cinci ani, cu glas de obºte a fost ales de sobor stareþ al chinoviei de la Cernica, pe care a cârmuit-o cu multã iscusinþã timp de 31 de ani, sãvârºind multe fapte încununate de laudã.În anul 1850, preacuviosul Calinic a fost ales ºi sfinþit episcop al Râmnicului, unde a sãvârºit mari fapte ºi a împlinit multe din lipsurile acestei eparhii. Cu nespusã râvnã ºi ostenealã a zidit din temelie biserica Episcopiei, împodobind-o cu zugrãvealã ºi odoare scumpe ºi a dat viaþã nouã tiparniþei bisericeºti, scoþând la luminã multe cãrþi de slujbã ºi de zidire sufleteascã. Dorul de viaþã schimniceascã l-a îndemnat atunci sã zideascã o bisericã la Schitul Frãsinei, cu toate chiliile dimprejur, pentru adãpostirea pãrinþilor dornici sã petreacã viaþa sihãstreascã dupã pravila cãlugãrilor din Muntele Atonului, statornicitã aici de acest fericit ctitor. Sfântul Calinic a pãstorit în scaunul de la Râmnic vreme de peste 16 ani, dupã care, simþindu-se slãbit de bãtrâneþe ºi bolnav fiind, a venit iarãºi la Mãnãstirea Cernica, unde a mai trãit aproape un an, mutându-se cãtre Domnul în ziua de 11 aprilie 1868. A fost îngropat, dupã a sa dorinþã, în tinda bisericii sfântul Gheorghe.Cât timp a vieþuit pe pãmânt, sfântul Calinic a dus o viaþã aleasã ºi plãcutã lui Dumnezeu. Cãlugãr fiind, s-a supus întru totul rânduielilor vieþii mãnãstireºti, trãind în sãrãcie ºi în asprã înfrânare. Cei ce l-au cunoscut spun cã avea trup firav ºi era senin la faþã. Umbla cu capul mereu plecat, vorbea domol ºi liniºtit, iar la fire era nespus de bun, milos ºi darnic faþã de toþi.Acest fel de viaþã a fãcut din el un vas ales al Domnului, împodobit fiind ºi cu darul facerii de minuni, precum se aratã în viaþa sa, tãmãduind bolnavi, cunoscând gândurile ascunse ale oamenilor, sfârºitul lor ºi chiar pe al sãu. Apoi a fost mângâiere pentru sãraci ºi vãduve, cãci tot ceea ce a agonisit a împãrþit cu milostivire întru faceri de bine.Încã ºi azi mult ajutor ºi mare folos sufletesc dobândesc toþi cei ce cu credinþã nãzuiesc cãtre acest smerit ales al Domnului.