Sinaxar 10 Noiembrie

În aceasta luna, în ziua a zecea, pomenirea Sfintilor Apostoli din cei saptezeci: Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast si Cvart.

Acestia au fost din cei saptezeci. Olimp si Rodion, urmând Sfântului Apostol Petru, amândurora li s-au taiat capetele, în cetatea Romei de catre Neron. Iar Sosipatru, de care pomeneste Sfântul Pavel în Episola catre Romani, fiind episcop la Iconiu, cu pace s-a savârsit. Si poate fiecine sa afle ca Apostolul Pavel pomeneste de dânsul în multe locuri în Epistolele sale. Asemenea si Erast, de care pomeneste în Epistola fericitul Pavel, fiind iconom al Bisericii din Ierusalim si apoi episcop al Paneadei, cu pace s-a savârsit. Iar Cvart, fiind episcop al Beritului si multe patimind pentru dreapta credinta si pe multi elini spre Domnul întorcându-i, s-a savârsit si el cu pace.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Orest.

Acest sfânt a fost din cetatea Tiana, din tara Capadociei, doctor cu mestesugul. Deci marturisind pe Hristos, a fost prins de Maximin guvernatorul, pe vremea împaratiei lui Diocletian. Si nesupunându-se a jertfi la idoli, ci marturisind cu îndrazneala pe Hristos Dumnezeu, a fost batut cu toiege atât de rau, încât i se sparse pântecele de i se vedeau matele. Deci l-a dus la capistea idolilor, si suflând el asupra idolilor, s-au facut aceia ca praful. Apoi a fost închis în temnita si dupa sapte zile stând înaintea judecatii lui Maximin, si iarasi fiind silit ca sa jertfeasca, si nesupunându-se, i-au patruns gleznele cu piroane lungi. Si legându-l cu lanturi de un cal salbatic, l-au gonit repede si târându-l douazeci si patru de mile, afara din cetatea Tiana, si-a dat sufletul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Teostirict, cel din Simvola.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Nonnos, care a botezat pe Sfânta Pelaghia.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului sfintitului Mucenic Mil episcopul, si cu doi ucenici ai sai.

Acest Sfânt Parinte al nostru Mil s-a nascut într-o cetate persana; si dupa ce s-a botezat, a învatat Sfintele Scripturi. Vrând el sa ostaseasca împaratului persilor, dupa ce a ajuns în vârsta, a fost oprit de la acest gând de o înfricosatoare vedenie de noapte si de atunci petrecea în feciorie si în nevointe, rugându-se lui Dumnezeu si pentru sine si pentru tot neamul sau. Iar dupa câtiva ani, lasându-si cetatea, s-a facut monah si a locuit în locul în care proorocul Daniil a vazut vedeniile. Si s-a învrednicit el a fi hirotonit episcop al preasfintei Biserici, prin mâna lui Ghenadie episcopul, care s-a facut marturisitor si mucenic. Si mult ostenindu-se acolo sfântul, mustra si cu faptele si cu cuvintele pe cei ce faceau calcari de lege; mai în urma batut fiind de ei si izgonit, dupa ce si-a dat seama ca ei ramân neîndreptati, mai înainte vestindu-le urgia ce avea sa vina asupra lor de la Dumnezeu, s-a dus. Iar dupa ce au trecut trei luni de zile, mai-marii cetatii aceleia din greseala lor au cazut sub urgia împaratului.

Si trimitând împaratul ostasi, împreuna cu trei sute de elefanti, au sfarâmat cetatea cu totul, iar pe locuitorii ei i-au omorât cu sabia. Atunci sfântul s-a dus la Ierusalim si a aflat pe Amonie, ucenicul marelui Antonie, lânga care zabovind doi ani, s-a întors iarasi în Persia.

Ducându-se sfântul la eparhia sa, a zidit acolo o biserica, spre iertarea pacatelor poporului sau celui nesupus, pe care împaratul îl pierduse cu amara moarte. Si dupa ce a petrecut acolo multa vreme, s-a dus la cetatea Ctesifon, în care a aflat adunare de episcopi, si, stând în mijlocul lor, a mustrat pe episcopul împotriva caruia se facuse acel sinod. Iar episcopul acela umilea si-si batea joc de sfântul mândrindu-se cu raspunsurile si întelepciunea sa. Iar sfântul i-a raspuns: “Fiindca stai neîndreptat, trufindu-te împotriva arhiereilor Domnului meu pe care i-a adunat Duhul Sfânt, pentru aceasta te-a ajuns acum urgia lui Dumnezeu, Care iata te face acum pe jumatate uscat pentru multi ani, pentru ca prin patimirea ta aceasta sa se întelepteasca si sa se îndrepteze ceilalti”. Si, o, minune!, odata cu cuvântul sfântului a cazut fulger din cer si l-a facut pe acela jumatate uscat si în aceasta stare a petrecut doisprezece ani întregi si în urma s-a savârsit.

Iar sfântul iesind de acolo s-a dus la o alta cetate al carei ocârmuitor patimea de doi ani de o cumplita boala. Aflând el de venirea sfântului, a trimis la el si l-a rugat sa mearga sa-l cerceteze ca pe un bolnav si sa-i dea binecuvântarea sa. Deci, fiindca omul trimis staruia catre sfântul sa mearga cu grabire, sfântul a raspuns catre dânsul asa: “Du-te si spune cu mare glas bolnavului ce te-a trimis: “Acestea îti zice episcopul, întru numele lui Iisus Hristos, pe Care îl propovaduiesc eu prostul si nevrednicul: Leapada de la tine toata boala ce te supara, si încingând mijlocul tau, vino umblând cu însasi picioarele tale, ca sa te vad”. Iar trimisul întorcându-se, îndata ce a zis cuvintele acestea, o, minune!, s-a însanatosit stapânul sau si atât s-a întarit, încât n-a mai ramas în el vreo ramasita sau semn de boala. Deci s-a sculat si s-a dus la sfântul umblând cu picioarele sale si aruncându-se la cinstitele picioare ale sfântului si apucându-le cu amândoua mâinile, le saruta pe ele tavalindu-se pe pamânt. Si multumind slavea pe Dumnezeu, Cel ce l-a marit pe el în acest chip. Aceasta preamarita minune a sfântului pe multi a adus la credinta lui Hristos.

Acolo aflându-se sfântul, a alungat multi demoni din cei care patimeau. Si pe o femeie ce zacea în pat si era slabanoaga de noua ani, apucând-o de o mâna, a ridicat-o sanatoasa. Si pe un om care cu nedreptate silnicea pe altul si cu nebagare în seama încredinta nedreptatea prin juramânt, fiindca defaima si nu asculta cuvintele sfântului, l-a facut prin rugaciunea sa ca sa ia lepra lui Ghiezi peste tot trupul sau, spre îndreptarea si a altora multi, încât din aceasta, multime nu putina din acel oras a venit la sfântul si a cerut ca sa primeasca credinta crestineasca. Si alte înca multe minuni în feluri de locuri a facut sfântul acesta, despre care raspândindu-se vestea, a ajuns la dregatorul Vasilisc. Fiind chemat sfântul si stând el înaintea lui împreuna cu doi ucenici ai sai, dupa ce a vazut credinta lor cea în Hristos curata si neclintita, multe pedepse si chinuri le-a pricinuit lor neomenosul acela, care, aprinzându-se de mânie, a scos însusi sabia si a lovit pe sfântul în piept. Asemenea si fratele lui Vasilisc în unire cu el a lovit si acela pe sfântul în inima. Iar episcopul Domnului si nevoitorul, viu înca fiind, a zis catre ei: “Fiindca voi amândoi v-ati unit ca sa ma omorâti pe mine, nevinovatul, pentru aceasta mâine chiar în ceasul acesta se va varsa sângele amândurora chiar de mâinile voastre, adica va veti ucide unul pe altul, si maica voastra va ramânea fara fii”. Si aceasta zicând si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar pe cei doi ucenici ai sfântului suindu-i pagânul Vasilisc deasupra a doi munti, acolo i-au ucis cu pietre.

A doua zi necredinciosul Vasilisc a iesit împreuna cu fratele sau la vânat, fara sa dea în vreun fel crezare proorociei sfântului, pe care o socotea ca o bârfire. Si aflând un cerb singur ei, amândoi fratii, au stat unul în dreptul celuilalt, adica, unul despre o parte de cerb si celalalt de cealalta, si au slobozit amândoi sulitele ca sa omoare cerbul. Iar ele purtându-se cu repeziciune s-au înfipt în inimile amândurora, si asa în chinuri si-au lepadat sufletele, ucigându-se unul pe altul. Iar moastele Sfântului Mil si ale ucenicilor lui au fost îngropate de catre crestini. Si vietuiesc ei pururea viata cea nesfârsita si vesnica si se roaga pentru noi catre Domnul.