Sinaxar 1 Octombrie

În aceasta luna, în ziua întâia, praznuim pomenirea Acoperamântului Preasfintei noastre de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioarei Maria.

Trebuie sa stim ca acest praznic a început a se praznui pentru o pricina ca aceasta: în zilele împaratului Leon cel întelept în Constantinopol, spre o duminica, facându-se priveghere de toata noaptea în sfânta biserica Vlaherna a Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, si multimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, si-a ridicat ochii în sus împreuna cu ucenicul sau, Fericitul Epifanie, si au vazut pe Împarateasa cerului, pe ocrotitoarea a toata lumea, pe Preasfânta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, stând în vazduh si rugându-se, stralucind cu lumina si acoperind pe popor cu cinstitul sau omofor, înconjurata de osti ceresti si de multime de sfinti, care stateau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai alesi, Sfântul Ioan înaintemergatorul si Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinta graiuri ale rugaciunii ei catre iubitul sau fiu, si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: “Împarate ceresc, primeste pe tot omul cel ce Te slaveste pe Tine, si cheama în tot locul preasfânt numele Tau; si unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinteste, si preamareste pe cei ce Te preamaresc pe Tine, si pe cei ce cu dragoste ma cinstesc pe mine Maica Ta. Primeste-le toate rugaciunile si fagaduintele si-i izbaveste din toate nevoile si rautatile”. Stiind si noi pe solitoarea si acoperitoarea noastra, sa nazuim catre dânsa cu umilinta strigând: “Acopera-ne pe noi cu acoperamântul tau, Preasfânta Fecioara, în ziua rautatilor noastre; acopera-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va desparti, de fata sa ne stai întru ajutor, si sa ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din vazduh, cele de sub cer, si în ziua înfricosatoarei judecati, sa ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperamântului tau”.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Apostol Anania.

Sfântul Apostol Anania a fost din cetatea Damasc, care a botezat si pe Pavel din descoperire dumnezeiasca, facându-se episcop de catre apostoli în acea cetate. Deci facând multe vindecari în Damasc si în Elevteropole si convingând pe multi la credinta cea în Hristos, a fost batut cu vine de bou de catre guvernatorul Luchian, strujit la coaste si pârjolit cu faclii; apoi fiind scos afara din cetate, a fost ucis cu pietre, si asa plinindu-si mucenicia s-a petrecut catre cerestile locasuri.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Mihail din Manastirea Zovei si a celor cu dânsul, 36 de sfinti monahi, care au marturisit în Eparhia Sevastopolei.

Acesti sfinti au fost pe vremea împaratiei lui Constantin si a Irinei, sezând la o manastire ce se chema Zovi, lânga Sevastopol. Deci ostindu-se Alim Amira al agarenilor, asupra tarii aceleia a prins pe sfinti; iar cuviosii parintii aceia i-au stat împotriva, întariti fiind cu puterea lui Hristos, si stând la mijloc Mihail preacuviosul egumen si învatându-i, i-a povatuit pe toti spre moartea cea pentru Hristos; si întâi ei plecara capetele spre taiere, apoi Cuviosul Mihail.

Tot în aceasta zi, Sfintii sase preacuviosi mucenici, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Roman Melodul, facatorul de condace.

Acest între sfinti Parintele nostru Roman a fost din Siria, cetatea Emesinilor, diacon al sfintei Biserici celei de Berit. Deci mergând la Constantinopol, în zilele împaratului Anastasie, a ramas la biserica Preasfintei de Dumnezeu Nascatoare, cea din Chir, petrecând cu evlavie, si priveghind toata noaptea la slujba Vlahernelor. Si dupa savârsirea slujbei de acolo, iarasi se întoarse la Chir, unde si darul alcatuirii condacelor a luat, aratându-se lui în vis Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, si dându-i o bucata de hârtie, îi porunci sa o manânce; deci i se paru ca deschise gura, si înghiti hârtia; si fiind praznicul nasterii lui Hristos, îndata cum se destepta, suindu-se în Amvon, a început a cânta: “Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste…”. Acesta a facut condacele si ale celorlalte praznice, înca si ale sfintilor celor mari; asa ca multimea condacelor facute de dânsul este mai mult de o mie; apoi cu pace a adormit.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Domnin.

Acesta a fost de la Tesalonic. Fiind Maximian acolo, când îsi facea curti împaratesti, l-a prins aflându-l ca este crestin, si aducându-l de fata la judecata lui i-a zis cu mânie: “Pentru ce fiind eu în scaun aici în cetate, cutezi tu de marturisesti pe alt Dumnezeu? Ci de voiesti sa traiesti, jertfeste zeilor”. Iar sfântul nevrând sa se înduplece, împaratul a poruncit de i s-a strujit trupul. Maximian vazând ca se batjocorea de sfântul, a poruncit sa-l scoata afara din cetate, unde îi zdrobira fluierele si taindu-i picioarele, dupa sapte zile de chinuri, mucenicul multumind lui Dumnezeu si-a dat Lui fericitul sau suflet.

Tot în aceasta zi, Cuviosul Ioan cântaretul cel numit Cucuzel, care s-a nevoit în hotarele Lavrei celei mari din Atos, cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Cuviosul Grigorie Domesticul care în acea mare Lavra a Atonului (Muntele Athos) s-a nevoit si o moneda de aur de la Nascatoarea de Dumnezeu a primit, cu pace s-a savârsit.