Facerea Sfântului Părintelui nostru Andrei Criteanul Ierusalimiteanul.
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul Părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu mărire S-a preaslăvit.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele ticăloase ? Care începere voi pune Hristoase, acestei tânguiri de acum ? Ci ca un milostiv dă-mi iertare greşalelor.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturiseşte la Ziditorul tuturor. Părăseşte de acum dobitocia cea dinainte şi du lui Dumnezeu lacrimi de pocăinţă.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Râvnind neascultării lui Adam, cel întâi zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu, de împărăţia cea veșnică şi de desfătare, pentru păcatele mele.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Vai, ticăloase suflete ! Pentru ce te-ai asemănat Evei celei dintâi ? Că ai căzut rău şi te-ai rănit amar; că te-ai atins de pom şi ai gustat cu îndrăzneală dobitocească mâncare.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
În locul Evei celei simţite, făcutu-s-a mie Evă înţelegătoare cugetul cel cu poftă trupească; arătându-mi cele dulci şi gustând pururea din băutura cea amară.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
După dreptate s-a lepădat Adam din Eden, nepăzind o poruncă a Ta, Mântuitorule. Dar eu ce voi pătimi, nebăgând seamă totdeauna de cuvintele Tale cele de viață.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh
Treime, Fiinţă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca un milostiv, dă-mi lacrimi de umilinţă.
Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi folosirea celor ce te laudă pe tine, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca o Stăpână, curată, mă primeşte pe mine cel ce mă pocăiesc.
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul Părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu mărire S-a preaslăvit.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Ia aminte cerule, şi voi grăi şi voi lăuda pe Hristos. Carele a venit din Fecioară cu trup.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Ia aminte cerule, şi voi grăi pământule, primeşte în urechi glasul celui ce se pocăiește faţă de Dumnezeu, şi-L laudă pe Dânsul.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Ia aminte, Dumnezeule, Mântuitorul meu, cu ochiul tău cel blând şi-mi primeşte mărturisirea mea cea călduroasă.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Greşit-am mai mult decât toţi oamenii, însumi am greşit Ție; ci Te milostiveşte, Mântuitorule, ca un Dumnezeu spre făptura Ta.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Chip făcând grozăviei patimilor mele, cu pofte iubitoare de dezmierdare, mi-am stricat frumuseţea minţii.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Viforul răutăţilor m-a cuprins, Milostive Doamne; ci ca lui Petru, tinde-mi şi mie mâna Ta.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Întinatu-mi-am haina trupului meu, şi mi-am spurcat podoaba cea după chipul şi după asemănarea ta, Mântuitorule.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu dulceţile poftelor, şi cu totul, toată mintea, ţărână mi-am făcut.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Ruptu-mi-am acum veșmântul cel dintâi, carele mi l-a ţesut mie Ziditorul din început, şi pentru aceasta zac acum gol.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Îmbrăcatu-m-am în haină ruptă, pe care mi-a ţesut-o mie şarpele cu sfătuirea, şi mă ruşinez.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Lacrimile desfrânatei, Îndurate, şi eu le vărs înaintea Ta; milostiveşte-Te spre mine, Mântuitorule, cu îndurarea Ta.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Căutat-am spre frumuseţea pomului şi mi s-a amăgit mintea, şi acum zac gol şi mă ruşinez.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Lucrat-au pe spatele mele toţi începătorii răutăţilor, lungind asupra mea fărădelegea lor.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh
Pe Tine unul, Dumnezeul tuturor, în trei Feţe Te laud; pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh.
Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una eşti prealăudată, roagă-te cu dinadinsul, să ne mântuim.
Ia aminte cerule, şi voi grăi şi voi lăuda pe Hristos. Carele a venit din Fecioară cu trup.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte mintea mea.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Foc de la Domnul plouând oarecând, a ars Domnul dedemult pământul Sodomitenilor.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
În munte scapă suflete, ca Lot acela, şi fugi în Sigor.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Fugi de aprindere o suflete ! Fugi de arderea Sodomului ! Fugi de strălucirea dumnezeieştii văpăi.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Greşit-am Ţie singur eu, greşit-am mai mult decât toţi, Hristoase Mântuitorule, nu mă trece cu vederea.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Tu eşti Păstorul cel bun; caută-mă pe mine mielul, şi rătăcit fiind, nu mă trece cu vederea.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Tu eşti dulcele Iisus, Tu eşti Ziditorul meu; întru Tine, Mântuitorule mă voi îndrepta.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Mărturisescu-mă Ţie, Mântuitorule : Greşit-am Ţie fără măsură; ci lasă-mi, iartă-mi, ca un îndurat.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh
O, Treime Unime, Dumnezeule, mântuieşte-ne pe noi de înşelăciune şi de ispite şi de primejdii.
Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Bucură-te, pântece primitor de Dumnezeu; bucură-te, scaunul Domnului; bucură-te, Maica vieţii noastre.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut, că vrei să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit : Auzit-am auzul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu o părăsi, drepte Judecătorule; că de am şi greşit eu însumi, ca un om, şi mai mult decât tot omul, Iubitorule de oameni, dar ai putere ca un Domn al tuturor a ierta păcatele.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Se apropie, suflete, sfârşitul se apropie, şi nu te grijeşti; nu te găteşti. Vremea se scurtează, scoală-te, aproape lângă uşi este Judecătorul; ca un vis, ca o floare trece vremea vieţii. Pentru ce în deşert ne tulburăm.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Deşteaptă-te o sufletul meu ! Ia seama faptelor tale care ai făcut, şi le dă pe ele înaintea ochilor tăi; varsă picături de lacrimile tale; spune cu îndrăzneală faptele tale şi cugetele tale lui Hristos, şi te îndreptează.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
N-a fost în viaţă păcat, nici faptă, nici răutate, care să n-o fi săvârşit eu, Mântuitorule, cu mintea şi cu cuvântul, cu voinţa şi cu gândul, şi cu ştiinţa; şi cu fapta păcătuind, ca altul nimenea, nici odinioară.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Dintru aceasta m-am judecat, dintru aceasta m-am osândit eu, ticălosul, adică din cunoştinţa mea, decât care nimic nu este în lume mai silnic; Judecătorule, Mântuitorul meu şi cunoscătorul, milostiveşte-Te şi mă scapă şi mă mântuieşte pe mine, robul Tău.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Scara care a văzut dedemult marele între patriarhi, suflete al meu, este arătarea suirii celei de lucrare, şi a înălţării gândului. Deci, de voieşti să vieţuieşti cu lucrarea şi cu cunoştinţa, şi cu înălţarea gândului, înnoieşte-te.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Arşiţa zilei a răbdat patriarhul pentru lipsă, şi gerul nopţii a suferit, în toate zilele făcând câştigare, păstorind, trudindu-se şi slujind, ca să-şi ia amândouă femeile.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Două femei se înţeleg : lucrarea şi cunoştinţa întru gândire. Însă, prin Lia lucrarea, ca pe ceea ce a fost cu mulţi copii; iar prin Rahela gândirea, ca pe cea cu multă osteneală. Că fără de osteneli, nici lucrarea, nici gândirea nu se va săvârşi, suflete.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh
Nedespărţită în fiinţă, neamestecată în feţe, Dumnezeu Te recunosc pe Tine, Dumnezeire, una în Treime, ca pe Ceea ce eşti întocmai cu împărăţia şi întocmai cu scaunul; şi strig Ţie cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cele de sus.
Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Şi ai născut, şi eşti fecioară şi ai rămas întru amândouă cu firea fecioară. Cel ce S-a născut înnoieşte legile firii, şi pântecele a născut nesimţind dureri. Dumnezeu unde voieşte, se biruieşte rânduiala firii; că face câte voieşte.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
De noapte mânecând Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă, şi mă îndreptează la poruncile Tale, şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
În noapte viaţa mea mi-am trecut pururea, că întuneric s-a făcut mie şi negură adâncă noaptea păcatului; ci ca pe un fiu al zilei arată-mă, Mântuitorule.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Lui Ruben asemănându-mă, eu ticălosul, făcut-am sfat necuvios şi călcător de lege asupra lui Dumnezeu celui înalt, spurcându-mi patul meu, precum acela al tătâne-său.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Mărturisescu-mă Ţie, Hristoase Împărate; greşit-am, ca mai înainte fraţii lui Iosif, vânzând rodul curăţiei şi al înţelepciunii.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
De cei de un sânge s-a dat, s-a vândut în robie, dulcele suflet cel drept, spre închipuirea Domnului; iar tu suflete cu totul te-ai vândut răutăţilor tale.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Lui Iosif celui drept şi minţii lui celei curate urmează, ticăloase şi neiscusite suflete, şi nu te spurca cu pornirile cele fără pricepere, pururea făcând fărădelege.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
De s-a şi sălăşluit în groapă oarecând Iosif, Stăpâne Doamne, dar spre închipuirea îngropării şi a sculării Tale a fost aceasta; iar eu, ce-Ţi voi aduce Ţie întru acest chip vreodată?
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh
Pe Tine Treime Te slăvim, pe unul Dumnezeu; Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Părinte, Fiule şi Duhule, Fiinţă singură prin sine, Unime, Căreia pururea ne închinăm.
Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frământătură, Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce eşti nestricată şi nu ştii de bărbat; şi a împreunat luişi firea omenească.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu, şi m-a auzit din iadul cel mai de jos, şi a scos din stricăciune viaţa mea.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Lacrimi din ochii mei, Mântuitorule, şi suspinuri dintru adânc curat aduc Ţie, strigând inima mea : Dumnezeule, greşit-am Ţie, milostiveşte-Te spre mine.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Înstrăinatu-te-ai suflete, de la Domnul Tău, ca Datan şi ca Aviron; ci din toată inimă strigă : Iartă-mă ! Ca să nu te împresoare pe tine prăpastia pământului.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Ca o junice sălbătăcită asemănatu-te-ai suflete lui Efrem; ca o căprioară păzeşte-ţi viaţa de curse, înălţându-ţi cu aripi mintea, cu lucrarea şi cu gândirea.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Mâna lui Moise ne va face să credem, suflete, cum că, poate Dumnezeu viaţa cea leproasă să o albească şi să o cureţe; nu te deznădăjdui dar, măcar deşi eşti lepros.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh
Treime sunt, neamestecată, nedespărţită; despărţită după feţe, şi Unime sunt din fire unită; Tatăl, zice, şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh.
Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca şi noi; deci, ca pe un Ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptăm.
Suflete al meu, suflete al meu, scoală ! Pentru ce dormi ? Sfârşitul se apropie, şi vei să te tulburi. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea şi toate le plineşte.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Greşit-am, păcătuit-am şi am lepădat porunca Ta; că întru păcate m-am zămislit, şi am adăugat rănilor mele, rană. Ci Tu mă miluieşte ca un îndurat, Dumnezeul părinţilor.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Cele ascunse ale inimii mele le-am mărturisit Ţie, judecătorul meu. Vezi smerenia mea, vezi şi necazul meu, şi ia aminte acum la judecata mea; şi Tu mă miluieşte ca un îndurat, Dumnezeul părinţilor.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Saul, oarecând, dacă a pierdut asinii tătâne-său, suflete, degrab a aflat împărăţia după întâmplare; ci păzeşte-te să nu greşeşti, alegând mai cu dinadinsul poftele tale cele dobitoceşti, decât împărăţia lui Hristos.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
David dumnezeiescul părinte, de a şi greşit oarecând îndoit, suflete al meu, cu săgeata preacurviei săgetându-se şi cu suliţa robindu-se pentru pedeapsa uciderii; dar tu cu mai grele lucruri boleşti, din pornirile cele din voia ta.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Împreunat-a David oarecând nelegiuirea cu nelegiuire, că a amestecat preacurvia cu uciderea; dar îndată îndoită pocăinţă a arătat. Iar tu, suflete, mai viclene lucruri ai făcut, necăindu-te către Dumnezeu.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
David oarecând a însemnat cântarea, scriindu-o ca într-o icoană, prin care-şi mustra fapta care a lucrat, strigând : Miluieşte-mă ! Că Ţie unuia am greşit, Dumnezeului tuturor; însuţi mă curăţeşte.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh
Treime neamestecată, nedespărţită, de o Fiinţă, Unime Sfântă; lumini şi lumină, şi trei Sfinte şi unul Sfânt, se laudă Treimea Dumnezeu; ci laudă şi preaslăveşte, suflete, viață şi vieţi, pe Dumnezeul tuturor.
Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ţie, Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pe Unul din Treimea cea nedespărţită, pe Fiul şi Dumnezeu, şi tu singură ne-ai deschis nouă, celor de pe pământ, cele cereşti.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Pe Cela ce-L slăvesc oștile cereşti şi de Dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-L, Îl binecuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Miluieşte-mă pe mine, cel ce am greşit, Mântuitorule; ridică-mi mintea mea spre întoarcere. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc; miluieşte-mă pe mine, cel ce strig : Greşit-am Ţie, mântuieşte-mă, nelegiuit-am, miluieşte-mă.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Ilie cel ce s-a purtat în car, suindu-se în căruţa bunătăţilor, s-a înălţat ca spre cer oarecând, mai presus de cele pământeşti. Deci la suirea acestuia cugetă suflete al meu.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Elisei luând oarecând cojocul lui Ilie, a luat de la Domnul dar îndoit; iar tu o, suflete al meu, acestui dar nu te-ai împărtăşit pentru neînfrânare.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Curgerea Iordanului, oarecând, a stătut de o parte şi de alta prin lovirea cojocului lui Ilie, prin Elisei; iar tu, o suflete al meu, acestui dar nu te-ai învrednicit pentru neînfrânare.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Samariteanca oarecând a primit pe cel drept cu gând bun; iar tu, o suflete; n-ai adus în casă nici străin, nici călător. Pentru aceasta te vei lepăda afară de cămară, tânguindu-te.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Minţii celei spurcate a lui Ghiezi, pururea te-ai asemănat, ticăloase suflete; a căruia iubire de argint leapădă-o măcar la bătrâneţe. Fugi de focul gheenei, depărtându-te de răutăţile tale.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Părinte, Cela ce eşti fără început; Fiule, Cel împreună fără de început; Mângâietorule cel bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu Cuvântului, Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu şi făcător, Treime Unime, miluieşte-mă.
Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Ca nişte vopsele mohorâte s-a ţesut trupul lui Emanuel, înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce eşti porfiră înţelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Naşterea zămislirii celei fără sămânţă este netâlcuită; rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică, Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te slăvim.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Mintea s-a rănit, trupul s-a trândăvit, duhul boleşte; cuvântul a slăbit, viaţa s-a omorât, sfârşitul este lângă uşi. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face, când va veni Judecătorul să cerce ale tale ?
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Adusu-ţi-am aminte, suflete, de Ia Moise facerea lumii şi toată Scriptura cea aşezată de acela; care îţi povesteşte ţie de cei drepţi şi de cei nedrepţi; din care celor de al doilea, adică celor nedrepţi ai urmat, o suflete, greşind lui Dumnezeu, iar nu celor dintâi.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Legea a slăbit, nu lucrează Evanghelia, şi toată Scriptura întru tine nu este băgată în seamă; profeţii au slăbit şi tot cuvântul celui drept. Şi rănile tale, o suflete, s-au înmulţit, nefiind doctor să te vindece.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Pildele Scripturii celei noi îţi aduc ţie, ca să te aducă pe tine suflete spre umilinţă. Râvneşte dar drepţilor, iar de păcătoşi te leapădă; şi îmblânzeşte pe Hristos, cu rugăciunile şi cu postul şi cu curăţia şi cu smerenia.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Hristos S-a făcut om, chemând la pocăinţă pe tâlhari şi pe desfrânate. Suflete, pocăiește-te că s-a deschis uşa împărăţiei acum şi o apucă mai-nainte fariseii şi vameşii şi desfrânații, pocăindu-se.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Hristos S-a făcut om, împreunându-Se cu mine prin trup şi toate câte sunt ale firii, cu voia le-a împlinit, afară de păcat; arătându-ţi ţie, o suflete, pilda şi închipuirea smereniei Sale.
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Hristos pe vrăjitori i-a mântuit, pe păstori i-a chemat, mulţimea pruncilor o a făcut mucenici, pe bătrânul l-a mărit şi pe văduva cea bătrână. Cărora n-ai râvnit, suflete, nici lucrurilor, nici vieţii. Ci vai ţie, când te vei judeca !
Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă.
Postind Domnul patru zeci de zile în pustie, mai pe urmă a flămânzit, arătând firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi ! De va năvăli asupra ta vrăjmaşul, cu rugăciunea şi cu postul departe îl goneşte de la picioarele tale.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh
Pe Tatăl să-L lăudăm, pe Fiul să-L preaînălţăm, Dumnezeiescului Duh cu credinţă să ne închinăm, Treimii Celei nedespărţite, Unimii după Fiinţă; ca unei lumini şi luminilor şi vieţii şi vieţilor, Făcătoarei de viață şi luminătoare marginilor.
Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Cetatea ta păzeşte-o, preacurată Născătoare de Dumnezeu, că întru tine aceasta cu credinţă împărăţind, întru tine se şi întăreşte şi prin tine biruind, înfrânge toată supărarea, robeşte pe vrăjmaşi şi îndepărtează pe supuşii ei.
Sfinte al lui Dumnezeu Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite şi Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă; ca să scăpăm de toată mânia, necazul şi stricăciunea şi de greşeli să ne mântuim noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta.