Sinaxar 9 Aprilie

În aceastã lunã, în ziua a noua, pomenirea sfântului mucenic Eupsihie cel din Cezareea.

Acest sfânt a fost din Capadochia, ºi având viaþã curatã fãrã prihanã, ºi-a luat femeie dupã lege. Înfierbântându-se de dumnezeiascã râvnã ºi luând cu dânsul pe mai mulþi creºtini, a sfãrâmat din temelie capiºtea, ce se cheamã a norocului, la care cu totul se dãduse Iulian Apostatul, aducând în toate zilele jertfe. ªi dacã s-a vãdit lucrul, fãrã de zãbavã a poruncit a izgoni pe toþi creºtinii ºi a fi daþi la multe feluri de chinuri, iar mucenicului Eupsihie, întrucât era vinovat de o faptã ca aceasta, sã i se taie capul; ºi aºa s-a luat sfârºitul vieþii sale.

Tot în aceastã zi, pomenirea preacuviosului Vadim Arhimandritul ºi a celor ºapte ucenici ai lui.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþilor mucenici cei ce s-au sãvârºit în robie în Persida.

Sapor împãratul persienesc, pe la al cincizeci ºi treilea an al împãrãþiei sale, venind asupra pãmântului romanilor, a stãpânit cetatea numitã Vizada. Omorând pe ostaºii de acolo ºi pe cei ce puteau purta arme, pe cealaltã nerãzboinicã gloatã, împreunã cu bãtrânii, copiii ºi femeile, pe episcopul Iliodor, ºi pe Disa ºi pe Maniav prezbiterii, ºi pe toþi cei ai clerului i-a lãsat în pace. Când fu aproape de sfârºit, episcopul Iliodor a hirotonisit în locul sãu, pe prezbiterul Disa. ªi înãlþându-se de cãtre cei bisericeºti obiºnuita doxologie, mai marele vrãjitor Adelfor, a înºtiinþat pe Sapor, cã creºtinii lãsaþi în pace de el, înaintând pe Disa, hulesc asupra împãratului ºi asupra credinþei lui. Atunci din porunca împãratului au fost aduºi trei sute de bãrbaþi ºi, neplecându-se a aduce cinste soarelui ºi focului, li s-au tãiat capetele. Din care douãzeci ºi cinci de iubitori de viaþã, spre pierzarea lor, s-au alipit de împãratul ºi au alergat la el, plecându-se lui. Însã unul cu numele Avdiisus, neprimind ranã de moarte, nu a murit împreunã cu ceilalþi. Care în urmã bãrbãteºte propovãduind cuvântul lui Dumnezeu, oarecare pãgân nãvãlind asuprã-i, l-a omorât cu sabia, ºi a primit tãierea cu plãcere. Cãci se necãjea ºi suspina, rãmânând singur cu cei împreunã mucenici.