Sinaxar 6 Septembrie

În aceasta luna, în ziua a sasea, pomenirea minunii celei mari ce s-a facut în Colose (Frigia) de Arhistrategul Mihail.

Când a trecut prin Frigia ca sa propovaduiasca Evenghelia, Sfantul Apostol Ioan a prorocit o apropiata vizita providentiala a printului arhanghelilor, Mihail, in locul numimt Heretopa. Si intr-adevar, la putin timp, in acel loc in mod minunat a izbucnit din pamânt un izvor vindecator de toata boala. Unul din multii credinciosi care s-au perindat pe la acest izvor, a carui fiica s-a vindecat prin aceasta apa, a contruit pe acel loc, in semn de recunostiinta, o mica biserica închinata Arhanghelului Mihail.

Nouazeci de ani mai târziu, în aceasta biserica s-a asezat, spre a practica asceza si a servi la altar, un tânar numit Arhip, originar din Hierapolis. Pentru zelul si dragostea acestui tânar atlet al lui Hristos, Dumnezeu i-a dat harul de a face minuni si vindecari. Dar oarecare elini, aprinsi de zavistie din pricina minunilor preamarite ce se faceau în biserica Arhistrategului Mihail, au vrut sa abata râul care curgea acolo aproape si sa-l porneasca asupra Bisericii, ca sa înece si Biserica si sa piarda si pe Arhip. Dar dumnezeiescul Arhistrateg, însusi aratându-se si poruncind lui Arhip sa se îmbarbateze, a lovit cu un toiag piatra, si facând cale apei printr-însa, de atunci pâna în ziua de astazi, se vede cum acolo este înghitita apa si se mistuieste.

Tot în aceasta zi, pomenirea patimirii Sfintilor Mucenici Eudoxie, Zinon, Romil si Macarie.

Acestui Sfânt Romil i s-a taiat capul în zilele lui Traian, care a trimis la oarecare cetati în izgonire unsprezece mii de crestini, si cu amara moarte i-au omorât. Iar în zilele lui Diocletian, Eudoxie primind pe slujitorii care îl cautau, le-a spus ca el este Eudoxie, si aceia îl sfatuiau sa fuga. Iar el uitând de femeie, de copii, de rude, de casa si de celelalte, s-a dus înaintea domnitorului din Melitin, si întâi scotându-si brâul de la sine, care era semn de dregatoria comitiei, l-a aruncat în obrazul domnitorului; si împreuna cu dânsul multimea ce sta împrejur, toata ceata lui, 1104 ostasi, asemenea au facut. Dupa aceea pe dumnezeiescul Eudoxie l-au întins patru slujitori si l-au batut pe coaste, l-au schingiuit si l-au condamnat a primi moarte prin sabie. Însa când a sosit la locul executiei, întorcându-se înapoi si-a vazut sotia, si aducându-i aminte de cele ce o învatase mai înainte si poruncindu-i sa puna sfârsit bun la toate, i-a dat cea de pe urma învatatura: sa nu plânga pentru moartea lui, ci sa-i faca în sat un mormânt fara de semn si sa-i bage trupul acolo si sa cinsteasca mai mult ziua aceea cu luminata bucurie. Apoi mucenicul ridicându-si ochii si mâinile la cer, i s-a taiat cinstitul cap, împreuna cu iubitul sau Zinon si cu ceilalti sfinti mucenici. Trecând sapte zile, s-a aratat Sfântul Eudoxie în vis sotiei sale, si i-a poruncit ei ca sa spuna Sfântului Macarie sa mearga la divan, unde mergând si nevrând sa aduca jertfa la idoli, i s-a taiat si lui fericitul cap.

Tot în aceasta zi, pomenirea celor 1104 ostasi, si a Sfintei Calodoti, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Faust prezbiterul, Macarie, Andrei si Viv monahul, Chiriac, Dionisie, Andronic, si sfintele: Andropelaghia si Tecla, si Teoctist corabierul, si alt Chiriac, Dimotul, taranul, care de sabie s-au savârsit.

Acesti sfinti au fost pârâti ca sunt crestini, în zilele împaratului Deciu, catre Valerie domnitorul Alexandriei. Fiind adusi sfintii, si cutremurându-se Valerie de întarirea si nespaimântarea lor, i-a osândit la moarte prin sabie. Si luându-si ei sfârsitul asa, iubitorii de Hristos ce erau în Alexandria le-au luat trupurile si le-au bagat în cetate, întru marirea lui Hristos, adevaratul nostru Dumnezeu.