Sinaxar 6 Iunie

În aceasta luna, în ziua a sasea, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Ilarion cel nou, egumenul manastirii Dalmatiei.

Fericitul acesta Ilarion a trait pe vremea împaratului Nichifor Patriciul si a lui Stavrache si a lui Mihail Rangave si a lui Leon Armeanul iconomahul si a lui Mihail Travlos si a lui Teofil iconomahul. La anii 802, tragându-se cu neamul din Capadocia, care se numea si Caramania, având tata pe Petru, iar maica pe Teodosia. Tatal sau era cunoscut împaratului, fiindca el da pâine la masa împarateasca. Deci dupa ce s-a nascut Cuviosul si a fost întarcat de catre dânsii, a fost dat la scoala ca sa învete cu osârdie Sfintele Scripturi. Iar când s-a facut de 20 de ani, evangheliceste a lasat pe tata, pe maica, casa, bogatia si pe toata lumea, si s-a facut monah în mânastirea ce se numea a Xirochipiului, ce se afla în Constantinopol, apoi s-a dus de acolo, si a mers în mânastirea ce se numea a lui Dalmat, si acolo a luat marea si îngereasca schima, adica s-a facut schimnic. Deci, având pururea pomenitul ascultare, smerenie si liniste, a slujit în gradina mânastirii zece ani, apoi, dupa ce si-a curatit sufletul de toata patima si l-a stralucit cu virtutile ca soarele, atunci prin harul cel dumnezeiesc s-a facut facator de minuni, caci a izgonit dintr-un tânar un duh necurat ce îl bântuia; pentru aceasta si egumenul mânastirii l-a facut pe el preot si fara a voi el. Iar dupa ce s-a savârsit egumenul acela dupa trecerea a câtiva ani, s-a dus sfântul din mânastire si a trecut la locul cel numit Opsichiu, si de acolo s-a dus în mânastirea Cataronilor. Monahii mânastirii sale, fiind înstiintati de aceasta, au vestit pe Sfântul Nichifor, ce era atunci patriarh; iar patriarhul iarasi a vestit împaratului Nichifor Patrichie, îndemnându-l ca sa trimita si sa aduca înapoi pe cuvios. Pentru aceasta, ascultând cuviosul de îndemnurile împaratului si ale patriarhului, s-a întors înapoi si s-a facut egumen si arhimandrit, dupa cum era acolo asa obiceiul a se face, hotarându-se de sinod. Si a petrecut cuviosul opt ani, pastorind turma lui Hristos. Iar când a ajuns împaratul Leon Armeanul la anii 813, si a lepadat închinaciunea sfintelor icoane, atunci si cuviosul acesta Ilarion s-a dus la împaratul, si fiind ispitit de catre acela cu oarecare momeli si îngroziri, ca sa nu se închine sfintelor icoane, sfântul a mustrat pe împarat, si fara de Dumnezeu si nou Iulian paravat l-a numit pe el.

Pentru aceasta din cuvintele acestea s-a mâniat împaratul, si dupa ce l-a îngrozit ca are sa-l supuna la multe nesuferite chinuri l-a bagat în temnita. Deci dupa oarecare vreme iarasi a adus pe sfântul înaintea sa, si i-a spus aceleasi cuvinte, pe care i le zisese si întâi. Apoi l-a dat pe el patriarhului celui de un cuget cu el, adica lui Teodot Melsino, care se numea si Casiter, ca sa-l înduplece pe el. Si fiindca nu a ascultat cuviosul, l-a închis într-o temnita întunecoasa, si multe zile acolo a trait în mizerie. Caci se poruncise ca sa nu i se dea nici pâine, nici apa, nici altceva spre hrana. Despre aceasta fiind înstiintati monahii si ucenicii lui, s-au dus la împaratul, zicând: “Da-ne pe pastorul nostru, o împarate, si dupa putin îl vom pleca sa savârseasca voia ta”. Iar împaratul, înselându-se de îndemnarea aceasta, le-a dat lor degraba pe sfântul. Deci sfântul petrecea în mânastirea sa, luând putina întarire din slabirea si mizeria de mai dinainte, scapându-se de foametea ce patimise în temnita. Pentru aceasta împaratul vazând ca monahii nu au gând sa-si plineasca fagaduinta lor, ci numai l-au înselat, pe monahi i-a pedepsit, iar pe sfântul l-a bagat iarasi în temnita. Dupa aceea l-a trimis la mânastirea ce se numeste a lui Foneu, care se afla la marginea cetatii, si acolo l-a închis în temnita sase luni spre a fi chinuit mai mult, pentru ca egumenul mânastirii aceleia era om aspru, salbatic si nemilos.

Dupa aceea împaratul iarasi a adus în palat pe sfântul, si cu îmbunari încerca ca sa-l însele si fiindca nu a ascultat, a poruncit sa-l închida pe cuviosul în mânastirea ce se numea a lui Cuclovie. Apoi dupa ce au trecut doi ani si sase luni, a scos pe sfântul de acolo, si l-a închis în temnita ce se numea a Numerilor. Dupa aceea l-a batut cumplit, si de acolo l-a izgonit la cetatea ce se numeste Protilion. Iar dupa ce Leon Armeanul a fost omorât cu sabia, în chiar biserica în care întâiasi data ocarâse si aruncase la pamânt icoana lui Hristos, dupa ce Leon rau si-a lepadat sufletul sau, si a împaratit Mihail Travlos la anii 820, atunci si sfântul acesta a fost slobozit din temnita si a fost gazduit de catre o oarecare femeie crestina în casa ei, si ea i-a slujit sapte ani. Deci împaratind fiul lui Travlos, adica Teofil luptatorul de icoane, la anii 829, a adunat înrautatitul pe toti cei ce se facusera mai înainte marturisitori pentru sfintele icoane, si i-a zavorât în temnita. Atunci dar si fericitul acesta Ilarion a fost cercetat, daca voieste sa se supuna împaratestii porunci. Dar fiindca sfântul a mustrat pe Teofil, ca este fara Dumnezeu si înselator, a primit 117 toiege pe spate, si dupa aceea a fost izgonit în insula Afusia, care este aproape de insula Alona, ce se afla sub arhiepiscopul Priconisului. Acolo sfântul sapând într-o piatra si-a facut o chiliuta mica si îngusta, si prin rugaciunea sa a scos si apa, si a petrecut acolo 8 ani. Iar dupa ce s-a savârsit Teofil, Teodora, sotia lui, a adunat în Constantinopol pe toti marturisitorii si cuviosii parinti, ce se aflau în izgonire, si dupa ce a întarit si a asezat Ortodoxia, prin înaltarea si închinarea sfintelor icoane, atunci si Cuviosul Ilarion, si-a luat iarasi mânastirea sa, stralucind-o cu minunile. Deci 3 ani mai traind dupa aceasta, si cu placere de Dumnezeu îndreptând pe ucenicii sai, s-a mutat catre Domnul, fiind de 70 de ani.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Atal, facatorul de minuni.

Acest Preacuvios Atal, lepadându-se de lume si facându-se calugar, a aratat toata nevointa, petrecând cu post si cu priveghere. Ca a doua zi si a treia zi, de multe ori si a cincea zi gusta mâncare si niciodata n-a dormit culcat, sau într-alt chip cu deadinsul, ci sezând, si stând, mângâia firea. Pentru acestea dar a luat multa folosinta de la Dumnezeu, si s-a îmbogatit cu izvoare de multe minuni, caci arata cuviosul mila nu numai fata de oameni ci si fata de cele necuvântatoare si neînsufletite si nesimtitoare. Si cerând de la cei ce erau lânga dânsul iertare, si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea celor cinci sfinte fecioare si cele împreuna cu ele.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ghelasie, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului Anuv purtatorul de semne, care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului Fotas, care cu pace s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.