Sinaxar 24 Ianuarie

În aceasta luna, în ziua a douazeci si patra, pomenirea preacuvioasei maicii noastre Xenia.

Aceasta fericita si pururea pomenita Xenia era din marea cetate a Romei, din neam cinstit si râvnitor. Deci, vrând parintii ei sa o marite si pregatind nunta, ea s-a sculat si a fugit din camara de nunta, împreuna cu alte doua femei tinere, slujitoarele ei. Calatorind pe mare si trecând prin Alexandria, a sosit în ostrovul Cos. De aici, fiind îndemnata spre viata calugareasca de minunatul ieromonah Pavel, s-a asezat în cetatea Milassa din Careia, unde si-a facut o bisericuta închinata sfântului mucenic Stefan. În Jurul acestui locas s-a nevoit mult, împreuna cu cele doua slujitoare ale ei si cu alte fecioare, dovedind rabdare si parasire a simtului poftelor lumesti. Dupa sfârsitul ei cuvios si fericit, s-a aratat si semn de sus. Caci la amiaza, pe când soarele lumina pamântul, s-a ivit o cruce de stele, înconjurata pe din afara si pe dinauntru cu un cearcan, încât parea a fi o cununa data de Dumnezeu fericitei, pentru postul cel îndelungat, pentru priveghere, pentru dormitul pe pamânt si pentru feciorie. Dupa îngroparea ei în pamânt nu s-au mai vazut crucea de stele si cele doua cearcane. Despre viata sfintei a povestit una din slujitoare, pe când se savârsea: din ce tara si din ce neam era, ca la parinti se chema Evsevia si ca vrând sa traiasca necunoscuta a luat numele de Xenia.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Pavel, Pavsirie si Teodotion.

Acesti sfinti mucenici au trait pe vremea împaratilor Diocletian si Maximiam si a cârmuitorului Adrian, în Cleopatrida. Ei erau frati buni dupa trup si îmbratisasera din tinerete schima monahiceasca. Când au fost prinsi, Pavel era de treizeci si sapte de ani si Pavsirie de douazeci si cinci. Teodotion, fratele lor, aflând ca ei sunt prinsi, si-a lasat viata pe care o ducea în munti cu tâlharii cu care era partas la faradelegi, si a venit sa-i vada si sa-i sarute. Dar, vazându-i ca sunt la judecata, n-a cutezat sa se apropie, ci stând deoparte cugeta întru sine: oare, ce fel de foloase vor dobândi fratii sai? Si înflacarându-se de dorul dupa Dumnezeu s-a cait si a marturisit înaintea tiranului Adrian ca este crestin, a sarit asupra lui si l-a doborât de pe scaun. Dar îndata i-au fost batute cuie înrosite în coaste si în pântece, si a primit sfârsitul vietii taindu-i-se capul cu sabia. Iar Pavel si Pavsirie au fost aruncati în râu si asa si-au încheiat mucenicia lor.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului mucenic Vavila din Sicilia, împreuna cu ucenicii sai, Timotei si Agapie.

Acest sfânt mucenic Vavila s-a nascut din parinti de bun neam si iubitori de Dumnezeu în cetatea Antiohiei, care se mai numea si Teupolis. Aici a învatat cu silinta stiinta, întelepciunea si Sfintele Scripturi; a iubit de tânar pe Hristos si a urât cele lumesti. Dupa moartea parintilor sai, si-a împartit averea la saraci, la vaduve si la orfani; si scuturându-se de toate bunurile pe care le avusese, s-a retras în munte, unde a petrecut în liniste împreuna cu cei doi ucenici ai sai: Agapie si Timotei. Ajungând preot, a cinstit cu vrednicie treapta preotiei. Dar fiindca necredinciosii si varsatorii de sânge elini râvneau sa-i vânda dregatorilor, s-a dus în Sicilia împreuna cu ucenicii sai, unde pe multi a luminat cu darul sau, aducându-i la cunostinta de Dumnezeu. Dar dupa cum cetatea nu se poate ascunde daca sta sus pe munte, tot asa si sfântul Vavila nu a putut sa ramâna tainuit si, fiind prins de dregator împreuna cu ucenicii sai si marturisind pe Hristos Dumnezeu adevarat, mai întâi i-au batut cu toiege, sângerându-le trupurile; apoi purtându-i prin cetate i-au lovit în chip felurit si crud; pe deoparte ca sa îngrozeasca cu chinuirea sfintilor cetatile Siciliei, iar pe de alta ca sa sature setea lor de schingiuire. Dar sfintii se întareau, privind catre bunatatile cele vesnice. A doua zi taindu-i cu sabiile, i-au aruncat în foc. Focul nu le-a vatamat trupurile, iar crestinii luându-le de acolo le-au îngropat cu vrednicie în ostrovul Siciliei.

Tot în aceasta zi, pomenirea preacuviosului parinte Macedonie.

Acest sfânt parinte Macedonie s-a nevoit în linistea muntilor. El nu salasluia într-un loc anumit, ci se gasea când într-o parte, când într-alta: în Fenicia, în Siria, în Cilicia, fugind de multimea celor ce nazuiau spre el. Patruzeci si cinci de ani a petrecut asa, fara cort. fara coliba, ci stând numai prin vreo crapatura adânca de stânca. Dupa ce s-a facut preot, a cedat staruintelor ce i s-au facut si si-a cladit o coliba. Mai târziu a locuit si prin straini. Si a trait alti douazeci si cinci de ani în coliba si prin straini; deci anii luptelor sale sunt de saptezeci. Patruzeci de ani s-a hranit numai cu orz si cu apa; mai târziu, fiind neputincios, se hranea cu o bucatica de pâine si cu apa. Acest minunat parinte, primind darul minunilor, izgonea demonii din oameni, vindeca bolile si savârsea si alte minuni. Si sfântul slujind lui Dumnezeu cu sârguinta si în curatie, s-a mutat catre Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea aducerii moastelor sfântului cuvios mucenic Anastasie Persul.

Mergând împaratul Heraclie în Persia si dupa moartea lui Hosroe, împaratul persilor, un calugar din Mânastirea Sfântului Serghie, unde se aflau moastele sfântului Anastasie, vazând armata împaratului, s-a bucurat si s-a întors cu ostasii la locurile lor. Dar mergând la mânastirea lui a adus rasa calugareasca pe care mucenicul o îmbracase când s-a mutat catre Domnul si, povestind la toti fratii luptele mucenicului, la care fusese de fata si le-a vazut, a spus ca si în Persia un demonizat s-a vindecat acoperindu-se cu aceasta rasa. Iar un episcop, fiind trimis de arhiepiscopul asezarilor grecesti din Persia, a luat moastele sfântului si le-a adus în Cezareea, unde a lasat o mica parte, iar partea cealalta si-a oprit-o. Cinstitul cap al sfântului si icoana lui sunt cinstite de catre credinciosi si în marea si vechea Roma.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Ermoghen si Mamant.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului nostru parinte Filon, episcopul Calpasiei, care în pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului nostru parinte Filipic, care în pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului mucenic Varsim, care cu doi frati ai lui de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului Zosima, care în pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Prooroc, înaintemergator si Botezator Ioan aproape de Tavru.

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului si purtatorului de Dumnezeu parintele nostru Dionisie cel din Olimp, care în pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintei Xenia de la Saint-Petersburg, Nebuna întru Hristos.

Sfanta Xenia a trait in al 18-lea secol, dar este cunoscut relativ putin despre ea sau familia sa. Si-a petrecut cea mai mare parte a vietii ei in Peterburg, in timpul domniei imparataselor Elizabeta si Ecaterina a doua.
Xenia Grigorievna Petrova a fos sotia unui ofiter de armata, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit vaduva la vârsta de 26 de ani cand sotul sau a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea sotului ei, si in special pentru ca el a murit fara spovedanie si impartasanie. Din acel moment, Xenia si-a pierdut interesul pentru lucrurile lumesti si a urmat calea grea a nebuniei pentru Hristos. Sursa acestui mod ciudat de viata poate fi gasita in prima Epistola catre Corinteni (I Cor. 1, 18-24, I Cor. 2, 14, I Cor. 3,18-19).
Ea a inceput sa imbrace hainele sotului ei si sa insiste sa fie numita Andrei Feodorovici. Ea le-a spus oamenilor ca ea a murit, nu sotul ei. Intr-un anumit fel, aceasta era adevrat. A abandonat felul ei de viata anterior si a trait o renastere spirituala. Cand a daruit altora casa si tot ceea ce avea, rudele sale s-au plâns autoritatilor. Dupa ce au vorbit cu Xenia, autoritatile au fost convinse ca ea e in posesia facultatilor sale mintale si ca avea dreptul sa dea tot ce avea in ce mod dorea. In curând, ea nu a mai avut nimic pentru ea, asa ca a inceput sa se plimbe prin zona saraca a Petersburgului, fara un loc unde sa isi culce capul. Ea a refuzat orice ajutor de la rudele sale, fericita sa fie libera de orice legaturi cu lumea.
Când uniforma rosie si verde a sotului ei s-a invechit, ea a continuat sa se imbrace in zdrente de aceleasi culori. Dupa un timp, Sfanta Xenia a parasit Petersburgul pentru 8 ani. Se crede ca a fost in pelerinaj la locurile sfinte din intreaga Rusie. Se poate ca ea sa fi vizitat pe Sfântul Teodor de Sanaxar (19 Februarie), de asemenea militar. Viata lui s-a schimbat dramatic dupa ce un tânar ofiter a murit in timpul unei petreceri, la baut. Poate ca acest ofiter a fost sotul Sfintei Xenia. In orice caz, ea il stia pe Sfântul Teodor si a a avut de câstigat in urma sfaturilor sale.
Sfânta Xenia s-a intors pâna la urma in Petersburg unde isi bateau joc de ea si o insultau pentru comportamentul ei straniu. Cand accepta bani de la oameni, primea doar monede mici, pe care le folosea sa ii ajute pe saraci. Isi petrecea noptile in rugaciuni, fara sa doarma, pe un câmp din apropierea orasului.
In curand, virtutea sa si darurile sale au inceput sa fie observate. Ea a prezis evenimente viitoare care afectau cetatenii Petersburgului si chiar familia regala. Impotriva voii ei, ea a inceput sa fie cunoscuta ca cineva placut lui Dumnezeu. Oamenii o considerau vizitele ei in casele sau caminele lor ca mari binecuvantari.
Sfânta Xenia a trait cam 45 de ani dupa moartea sotului ei, si a plecat la Domnului la vârsta de 71 de ani. Data exacta si imprejurarile nu sunt cunoscute, dar se crede ca a avut loc pe la sfârsitul secolului 18. A fost inmormântata in cimitirul Smolensk.
Prin anii 1820, oamenii faceau pelerinaj la mormântul ei, sa se roage pentru sufletul ei si sa o roage sa se roage lui Dumnezeu pentru noi. Atat de multi vizitatori luau pamânt din mormântul ei, incat trebuia sa fie inlocuit in fiecare an. Mai târziu a fost construita o capela pe mormântul ei.
Cei care isi indreapta rugaciunile catre Sfânta Xenia, primesc vindecare din bolile lor si eliberare de probleme. Este de asemenea cunoscuta pentru ajutorarea celor care isi cauta de lucru.