Sinaxar 20 Septembrie

În aceasta luna, în ziua a douazecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Eustatie si Teopista, sotia lui, si doi fii ai lor: Agapie si Teopist.

Acest sfânt mare Mucenic Eustatie, pe când se numea înca Placid, iar femeia lui, Tatiana, a fost general peste osti la Roma, pe vremea împaratului Traian (catre anul 100). Si desi era un pagân bogat, el stralucea cu virtutile, si mai ales era foarte milostiv fata de saraci. Vazând deci Dumnezeu buna înclinare a sufletului lui, i s-a descoperit într-un chip asemanator celui în care s-a aratat Sfantului Apostol Pavel. Caci fiind într-o zi la vânat, i s-a aratat un cerb si a început a-l goni; si apropiindu-se a vazut între coarnele lui cinstita Cruce a lui Hristos, stralucind mai mult decât soarele, si pe dânsa chipul lui Hristos, si a auzit glas de la Cruce, zicând: “O, Placide ! pentru ce ma prigonesti ? Eu sunt Hristos, pe Care tu cisntesti fara sa stii prin lucrarile tale cele bune.” Uimit si speriat, Placid a cazut de pe cal si a ramas fara cunostinta mai multe ceasuri. Mântuitorul i-a aparut si a doua oara, ca sa fie încredintat de adevarul din prima vedenie si ca sa-i spuna ca El este Dumnezeu, Creatorul cerului si al pamântului, si ca din iubire pentru om a luat firea omeneasca si s-a întrupat pentru noi. Atunci Placide a crezut cu toata inima sa si s-a botezat, el si toata casa lui. Iar din botez el s-a numit Eustatie, sotia lui, Teopista, iar cei doi copii ai lor : Agapie si Teopist. Vazând cresinta credinta si virtutile sale, Domnul i-a aparut din nou si i-a spus ca o sa ajunga, ca Iov, sa îndure mari încercari din partea diavolului, dar ca Harul va fi cu el.

Si într-adevar, atât razboi a dat împotriva lui ucigasul de oameni, diavolul, încât si-a pierdut averea, a trebuit sa ia drumul exilului, iar pe femeia sa a vazut-o robita si pe copiii lui rapiti de fiare salbatice.

Dar s-a întâmplat ca în vremea aceea barbarii sa invadeze pamânturile romanilor, fara ca ei sa poata gasi un capitan de osti destul de încercat care sa le poata face fata. Atunci împaratul si-a adus aminte de Eustatie, de curajul lui si de multele lui ispravi de arme, si l-a chemat la curte si i-a redat averea si bunurile si titlurile aristocratice romane. Iar Eustatie, în frumtea ostilor romane, a învins si respins pe barbari, si întorcându-se la Roma, a aflat pe sotia si copiii sai, pastrati nevatamati de Harul lui Dumnezeu, pentru credinta sfântului.

Iar noul împarat, Hadrian (117), i-a redat lui cinstea cea dintâi, dar i-a cerut ca sa aduca jertfa la idoli pentru victoriile obtinute. Eustatie i-a raspuns ca aceasta victorie s-a datorat numai lui Hristos, nu si puterii iluzorii a idolilor si falsilor dumnezei. De acest raspuns mâniindu-se împaratul i-au dat, pe el si pe sotia si pe copiii lui, spre mâncare fiarelor salbatice. Cum însa fiarele nu au vrut sa-i manânce, i-au vârât într-un cazan de arama încins cu foc si asa si-au dat sfintii mucenici sufletelor lor în mâinile lui Dumnezeu, fara ca focul sa strice trupurile lor, spre mirarea pagânilor si bucuria crestinilor, care au înteles astfel ca harul lui Dumenzeu salasluieste în trupurile Sfintilor Mucenici ce le sunt lasate spre mângâiere.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Parintilor nostri si Marturisitorilor Ipatie episcopul si Andrei preotul.

Acesti sfinti erau din Lidia, si de copii mici au mers la scoala. Ipatie iubea calugaria, iar Andrei a fost facut propovaduitor al Bisericii; însa întrecea pe altii nu numai cu postul si cu privegherile si cu rugaciunile, ci înca si cu toata smerita cugetare si dragoste. Aflând de dânsii episcopul Efesului si tragându-i la sine, pe Ipatie l-a hirotonit episcop, iar pe Andrei prezbiter.

Si aflând de dânsii hulitorul de sfinti Leon împarat, a trimis de i-au chemat si i-au bagat în temnita. Dupa aceea a poruncit de le despuiara capetele de piele si sfintele icoane cele de mult pret pe capetele lor le-a ars; si ungându-le barbile cu smoala i-au purtat prin mijlocul orasului, si i-au junghiat în partile Zirolofului, dându-i câinilor sa-i manânce.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Martin, Episcop de Rome, et Maxim cel Intelept.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Anastasie, Teodor et Euprepie, ucenici ai Sfântului Maxim.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Artemidor si Taleleu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Meletie, episcopul Ciprului.

Tot în aceasta zi, pomenirea celui dintre marturisitori marelui Ioan Egipteanul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noul mucenic Ilarion Criteanul.

Acesta era de fel din insula Creta, si a marturisit pe Hristos în Constantinopol, la anul 1804, savârsindu-se prin sabie.