Sinaxar 19 Octombrie

În aceasta luna, în ziua a nouasprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Ioil.

Acesta se tâlcuieste dragostea Domnului, sau începatura, sau pârga a lui Dumnezeu. El era din semintia lui Ruvim, din satul Metomoran; si proorocind despre foametea si încetarea jertfelor legii si despre patima dreptului prooroc, prin care s-a înnoit spre mântuire tot pamântul, a murit si s-a îngropat în pamântul lui.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Uar (Var) si a celor ce erau împreuna cu dânsul, sapte dascali, precum si a fericitei Cleopatra si a fiului ei Ioan.

Acesta a fost în zilele împaratului Maximian (catre 304), ostindu-se în Egipt, de neam mare si luminat si drept maritor. Deci fiind la închisoare oarecare sapte sfinti, multa vreme le-a purtat de grija Sfântul Uar, în toate zilele. Si savârsindu-se unul dintre acei sapte a trecut sfântul în locul aceluia; si mergând la guvernator cu ceilalti dimpreuna, a fost batut cu toiege, si i-au strujit coastele mult si într-aceste chinuri cinci ceasuri aflându-se cu rabdare, pe lemn fiind pironit, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi,sase Cuviosi Mucenici din pustie, care dimpreuna cu Sfântul Uar s-au nevoit si care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfântul sfintitul Mucenic Sadot si cei dimpreuna cu dânsul o suta si douazeci de mucenici, care s-au savârsit în Persida.

Împaratind Savorie în tara persilor, sfântul parintele nostru acesta, fiind acolo episcop, la o eparhie a împaratiei lui, si învatând pe poporul lui Dumnezeu câte trebuie spre folosinta sufleteasca botezând si pe unii din persi fara de sfiala, a fost pârât la împaratul; si fiind adus înaintea lui, si nesupunându-se a se închina soarelui si lunii, apei si focului, întâi l-au batut cu toiege. Apoi i-au scos o fâsie din frunte pâna la unghiile picioarelor, de un deget de lata; si iarasi l-au batut cu vine de bou si l-au tavalit peste spini si peste scai de cei ghimposi, si l-au strâns într-un teasc cu vârtej. Deci, rabdând acestea toate vitejeste, spre mai multa mânie a atâtat pe împaratul, si bagându-l în temnita, iarasi l-a scos la întrebare. Si aflându-se sanatos peste tot trupul, l-a spânzurat cu capul în jos, si l-a patruns peste tot trupul cu tepi de fier arse. Si sfântul socotind acestea întru nimica, a auzit pe împaratul înfricosându-l mai vârtos, si zicându-i, ca-i va risipi membrele trupului. Iar sfântul i-a raspuns, zicând: “Eu cred lui Dumnezeu, ca crestinii vor împarti moastele mele si cine va chema pe Dumnezeu prin numele meu va afla mântuire”. Si îndata i-au taiat limba. Iar sfântul întinzându-si mâinile si ochii la cer, si rugându-se întru sine a auzit glas din cer, zicându-i: “Plinitu-ti-s-a cererea, si iata vei grai”. Si crescându-i alta limba, marea pe Dumnezeu. Aceasta vazând popoarele s-au spaimântat si au crezut în Domnul Dumnezeu si Mântuitorul nostru Iisus Hristos, o mie si saptezeci de barbati, si alte doua sute. Deci vazând împaratul, ca vin multi prin mijlocirea lui catre Hristos Dumnezeul nostru, a poruncit sa-i taie capul; de vreme ce si altii multi au strigat zicând: “Împarate, si noi suntem crestini”; si a dat si asupra lor judecata cea mai de pe urma, si luându-i slujitorii i-au adus la locul junghierii. Deci, facând sfântul rugaciune si însemnându-i cu semnul cinstitei si de viata facatoarei Cruci, fiind o suta douazeci, întâi a fost taiat capul Sfântului Mucenic Sadot, apoi ale celorlalti, si toti si-au luat cununile muceniciei.

Tot în aceasta zi, Sf. Leontie filozoful care în pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfintii Felix preotul si Eusebie diaconul care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Cuviosul parintele nostru Ioan facatorul de minuni, care la muntele Rila (Bulgaria) s-a nevoit si a zidit manastirea de acolo, si care în pace s-a savârsit.