Sinaxar 19 Iunie

În aceasta luna în ziua a nouasprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Iuda, ruda Domnului.

Acesta este numit în Faptele Apostolilor Iuda, iar de Matei si Marcu este numit în Evanghelie, Tadeu si Leveu, ruda fiind Domnului nostru Iisus Hristos dupa trup, si fiu lui Iosif logodnicul, iar frate bun lui Iacob fratele Domnului, cel care a trimis la toti acea Epistola luminatoare si dogmaticeasca si plina de Duhul Sfânt. Trimis fiind el de Hristos ca un frate si învatator de taine, încalzindu-se de stralucirile sale ca un carbune aprins, toata înselaciunea a ars si a luminat pe credinciosi. Ca tragând el jugul Mântuitorului, si brazdând si semanând samânta dreptei credinte în toata lumea, multa roada a adus. Drept aceea luminând cu învatatura cuvântului sau Mesopotamia si neamurile cele de lânga hotarele ei si propovaduind Evanghelia, a mers la cetatea Edesei si la Abgar domnul locului, ca sa-l tamaduiasca. Dupa aceea s-a dus la cetatea Arara, si fiind spânzurat si sagetat de catre cei necredinciosi, si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zosima.

Acesta era ostas pe vremea împaratului Traian, din Apoloniada cea din Sozopoli, când domnea Dometian în Antiohia cea din Pisidia. Iar apoi aruncând armele si nazuind la Biserica lui Hristos, s-a învrednicit de botezul cel întru Hristos. Pentru aceasta fiind adus la guvernator si marturisind ca este crestin, a fost spânzurat si strivit, si dupa aceasta batut, fiind întins de patru; apoi a fost asezat pe un pat de arama, înrosit. Dar prefacându-se focul în racorire, multi din cei ce stateau de fata s-au spaimântat de acea minune, si au trecut la credinta în Hristos. Iar Sf. Zosima a fost ferecat cu catuse si legat de cai, fiind nevoit sa alerge în urma guvernatorului care mergea la orasul cananitilor, timp de trei zile fara hrana; dar prin dumnezeiasca purtare de grija i s-au aratat lui doi tineri, unul aducându-i pâine si celalalt un vas cu apa, si multumind lui Dumnezeu a gustat din acestea. Deci adus fiind la cercetare, a fost din nou supus la chinuri si la urma taindu-i-se grumazul, a luat cununa muceniciei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Zinon.

Acesta lepadându-se de lume si facându-se ucenic al marelui batrân Siluan in pustia Egiptului, pentru covârsitoarea lui ascultare, si pentru multa nevointa si saracie, a ajuns facator de minuni; caci pe multi demoni a izgonit din oameni, si asa cu cuviosie vietuind întru îngeresti nevointe, saizeci si doi de ani, s-a mutat catre Domnul.
din Patericul Egiptean.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Asingrit, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului si de Dumnezeu purtatorului Parintelui nostru Paisie cel mare.

Acest de trei ori fericit cuvios si purtator de Dumnezeu, Parintele nostru Paisie cel mare, era de neam din Egipt, de unde era si Moise, vazatorul de Dumnezeu. Nascut a fost din parinti cinstitori de Dumnezeu, învatati în credinta lui Hristos; si având multa bogatie si împodobiti cu straluciri, au învatat cu silinta si pe fiii lor întru sporirile cele dumnezeiesti si omenesti. Dupa savârsirea tatalui sau, fericitul acesta, prunc înca si mai mic decât ceilalti frati, a ramas la maica-sa, care fiind foarte amarâta, i s-a aratat în vis un înger, mai înainte spunându-i buna sporire a lui Paisie, zicându-i: “Pe fiul tau Paisie l-a ales Domnul, ca sa slaveasca si sa laude sfânt numele Sau cel laudat în vecii vecilor; acesta este placut lui Dumnezeu”, si l-a apucat pe el de mâna; iar maica-sa a raspuns îngerului: “Toti ai lui Dumnezeu sunt, si la fel acesta care este placut lui Dumnezeu”. Si trezindu-se ea, se minuna de acea vedenie.
Dupa ce s-a facut copilandru, marele si fericitul între cuviosi, a fost tuns monah, de Cuviosul Pamvo (praznuit la ), de catre care a fost sfatuit sa nu se uite la fata de om. Iar el, a petrecut trei ani neuitându-se în sus, ci avându-si capul în jos plecat. Si dându-se pe sine la petrecerea sihastreasca, întru atâta a covârsit pe toti, încât a vorbit împreuna cu Hristos, si I-a spalat picioarele Lui, iar dupa spalare a baut apa, si îndata s-a facut începator vietuirii celei supraomenesti. Despre vestitele lui virtuti si despre minunata vietuire cea întocmai cu a îngerilor; despre toata aspra vietuire cea prin pustii si despre minunile sale, se poate citi în cartea numita noul Ecloghion si în Vietile Sfintilor. Pentru iubitorii de praznuire se poate spune atâta, ca aflându-se fericitul cu trup muritor se ridicase mai presus de trup. Deci ajungând la batrâneti prea adânci, s-a mutat catre Domnul, unde împreuna cu îngerii cânta Tiitorului a toate cântarea cea întreit sfânta. A carui pomenire cu credinta savârsind, prin rugaciunile lui, sa ne învrednicim de vesnicele bunatati si de fericirea cea vesnica. Amin.